Noua generație de copii este foarte surprinzătoare. Sau așa mi se pare mie pentru că o văd pe Maria în fiecare zi și de multe ori mă lasă fără replică. Este înnebunitor cu câtă ușurință folosește neologisme exact în contextul potrivit, demonstrând și cunoașterea sensului nu doar reproducerea a ceea ce ar fi auzit pe vreundeva.
Am un exemplu recent.
Eu nu prea urmăresc emisiuni la televizor, acesta stă cam tot timpul pe desene. Eu sunt cu calculatorul: scris, citit, învățat, filme, muzica, radio...Problema e că au apărut niște conflicte de interese din momentul în care Maria a învățat să se joace pe calculator, să-și aleagă singură melodii pe you tube sau desene de pe diverse site-uri. Normal că tot eu sunt vinovată de asta, eu am învățat-o, eu i-am dat voie.
Într-o seară: eu la calculator, ea la "Pisicile aristocrate"(în curând cred că am să învăț toate replicile). Ce-i vine ei în minte? Se apropie de mine cu o mina foarte serioasă:
- Mami!- face o pauza lungă, să fie sigură că mi-a captat atenția și că mă uit la ea. Mami, hai să fasem un "compomis"!
Mă uit la ea nedumerită. Mă gândesc la cine știe ce prostie ii trece prin căpșorul ei de trei ani și jumătate. Cer detalii să văd dacă pricepusem eu bine cuvântul folosit de ea:
- Ce să facem, Mari?
- Un compomis, măi! (auzi, că proastă mai sunt, nu pricep nici atâta lucru!?!)
- Explică-mi!
- Fasem un compomis: eu te las să te uisi la televizor si tu îmi dai zoc la calculator!
Mi-a explicat situația propusa atât de firesc încât m-a lăsat cu gura căscată. Oare când am folosit eu pentru prima dată cuvântul compromis? În niciun caz pe la trei ani. Cred că muuult mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu