Stare de februarie

Deja iarna durează de ceva timp...de prea mult timp, aș spune eu, având în vedere aversiunea mea pentru frig.
De fiecare data când mai ninge repet în dreapta și-n stânga: sigur, ninge pentru ultima data în iarna asta, nu cred că va mai putea fi așa de frig de acum încolo. De fapt, încerc să mă conving de faptul că iarna se va sfârși în cele din urmă și că va veni și primăvara...
Nu cred că sunt singura care suferă din cauza frigului. Pe toți ii aud că se simt obosiți, că au dureri de cap, de mușchi, de oase, că-s lipsiți de energie. Problema poate nu ar fi atât durerea fizică,ci mai ales starea de oboseală, de parcă, într-o oarecare măsură, ne-am opune hibernării. Pe mine mă supără foarte tare lipsa energiei, faptul că trebuie să depun adevărate eforturi să-mi fac treburile zilnice, și tot rămâne câte ceva nefăcut, și tot mă duc la culcare cu oarece regrete.
Ce am făcut eu ca să depășesc starea aceasta? Nu că ar fi ceva corect...beau cafea. Chiar dacă e cu lapte, tot cred că e cam multă. Și mai rău, beau energizante...otravă curată. Normal, apucături proaste pentru că nu fac decât să mă simt și mai obosita și mai stresată de timp.
Așa că m-am hotărât! (pentru a câta oară!) Nu mai beau decât o cafea pe zi și nu mai beau energizante. În schimb, voi relua programul regulat de gimnastică. Spre rușinea mea, nu am mai făcut gimnastică de mai bine de o lună.
Și încă ceva: îmi propun să mă culc mai devreme în fiecare noapte. (Sper să funcționeze.)