O, mama!
de Mihail Steriade
"Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inima o ruga,
Si mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mama !
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de duca în dorul de-a gasi
O dragoste mai 'nalta de tara si de-ai mei,
Fiind asa departe ?
Ah, cântecul ma-nchide în el pâna-n adânc,
Cum te-a închis pamântul! ...
În tara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visarile ce mint,
Aducerile-aminte si poate si-acest cânt
Ce sufletu-mi raneste,
Când doar parerile de rau
De-mi mai vorbesc pe româneste ..."
Femeie luminoasa
de B. Fundoianu
"Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,
da-mi gâtul tau, cuib moale cu paseri de azur,
da-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
si carnea ca oricare gândire mai zamoasa.
Femeie, pamânt negru, te vreau si te iubesc,
as vrea sa-l ar, sa-l seman, sa-l secer si sa-l macin,
pamânt proaspat în care dormira toti ai mei,
pamânt tânar în care mi-i tânara chemarea,
pamântul unde-n urma vreau sa adorm si eu.
Si vreau - în ciuda celui ce seamana-n desert
nisip si foc, cu umbra la brâu si soare-n ceafa -
grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;
as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin
si-as vrea s-adorm cu grâul cel bun la capatâi,
pamânt, matrice data din ziua cea dintâi,
în care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul."
La multi ani! :)
RăspundețiȘtergere