O nouă pasiune...până când? :)

Cu ceva timp în urmă povesteam despre "pasiunea" Mariei pentru vecinul de scară, Ozi. Toată vara trecută, toamna, iarna, până de curând, Ozi încolo și Ozi încoace. Deja făcea repetiții prin casă îmbrăcându-se în cea mai frumoasă și împopoțonată rochie, spunând ca e mireasă. Se juca prin casă spunând că se duce la dans...cu Ozi. Durere de cap, nu alta.
De două săptămâni, Ozi a cam căzut în dizgrație.
Vine fiică-mea de la grădi, foarte supărată:
-Cosmin nu a vrut să se joace cu mine!
-De ce?
-S-a jucat numai cu băieții!
-Ei, tu te jucai cu fetițele, nu?
Stă ea, se gândește:
-Mâine îmi iau mașinuța la Grădi, să i-o arăt lui Cosmin!
Foarte încântată de ideea ei, a doua zi nici nu a plecat fără mașinuță în rucsac. Când a venit mi-am dat seama ca avusese succes.
-Am făcut mâncare cu Cosmin!
-???
-Am făcut biluțe din plastilina și le puneam în tigăițe, la bucătărie...
Bun! Mare șmecheroaică, Maria!
Alaltăieri s-au dus cu grădinița la teatru. O întreb cum a fost acolo, cum au ajuns.
-Ne-a pus doamna să mergem de mână câte doi!
-Și tu cu cine ai mers?
-Păi, mi-a spus doamna să merg cu Alex...dar cum nu știam cine-i Alex, am mers de mână cu Cosmin.
-Alex nu-i coleg cu tine?
-Ba da, cel cu ochelari!
-Nu ziceai că nu știi cine-i Alex?
-...adică știam...dar...Și dă ochii peste cap, întinde mâinile cu palmele în sus și ridică din umeri, ceva de genul: "și ce? ce-ai fi vrut să fac?
Vinerea, la sfârșitul programului ii lasă doamna educatoare la grupa mare să danseze cu toții, un fel de petrecere de sfârșit de săptămână. Deși a fost felicitată pentru faptul că a dansat cel mai frumos(fără exagerare) tot avea o tristețe: că nu a vrut Cosmin să danseze cu ea!
În seara asta o provoc la o discuție "serioasă" și o întreb:
-Măi, Maria, dar Ozi?
Nu i-a trebuit mult timp de gândire:
-Păi, pe Ozi i-l dau Dănuței! (Dana fiind verișoară-sa mai mică.)
De-ar ști bieții băieți cum le-a pecetluit Maria viitorul... :))