Ca să vin în sprijinul ideii că nu-s tocmai normală, am să spun că azi-noapte de pe la ora 24 am urmărit o comedioară, “The Ugly Truth”(“Adevărul gol goluț”). Și filmul acesta tratează același arhicunoscut subiect al relației dintre bărbat și femeie.
Femeile se consideră mai profunde , mai spirituale, cred că privesc dincolo de aparente, că pornesc într-o relație după îndelungi analize și numai dacă bărbatul îndeplinește o serie clară de condiții. Personajul principal feminin Abby, jucat de Katherine Heigl, o frumoasă dar rigidă producătoare de televiziune, are o listă impresionantă de condiții pe care ar trebui să le îndeplinească bărbatul ideal cu care ar fi dispusă să aibă o relație. Problema e ca el întârzie să apară, ea rămânând singură și neconsolată ...cu lista. Din lista respectivă ar reieși că bărbatul perfect ar fi ori un exemplar rar, de muzeu ori homosexual...numai real nu.
Bărbații par mai instinctuali, reacționează în primul rând la ceea ce văd, la ceea ce simt ca impuls imediat; nu au răbdare pentru analize, sunt impresionați în primul rând de aspect și apoi de profunzimea gândirii sau simțirii unei femei. Astfel, ei par a fi destul de ușor de mulțumit atât timp cât femeia ar cunoaște toate detaliile cu privire la ceea ce ar satisface un bărbat. Personajul principal masculin Mike(Gerard Butler)este un prezentator de emisiuni despre „adevărul gol goluț” cu privire la relația dintre bărbați și femei. El nu se ascunde după convenții sociale, nu este robul moralității prefăcute, nu are niciun fel de scrupule în afișarea propriei sexualități sau în evidențierea sexualității altora.
Evident(c-așa-i în filme) rigida producătoare și libertinul prezentator își intersectează destinele, șicanându-se unul pe altul pentru defectele pe care în mod constant țin să și le evidențieze cu fiecare ocazie. Abby ajunge să cunoască un tânăr doctor mutat în locuința de lângă casa ei, bărbat ce ar corespunde în mod surprinzător listei sale de trăsături dorite la un bărbat. Mike ii propune o înțelegere: să o consilieze pentru a-l cuceri pe doctor iar ea ca răsplată să înceteze criticile și să-l accepte pașnic în echipa sa.
Treptat, Mike o învață pe Abby ce să facă, ce să spună, cum să se îmbrace, și ea ajunge să-l cucerească pe doctor; ajunge însă să-și descopere și propriul erotism, să-și descopere propria feminitate ascunsă parcă sub scoarța femeii ce acționează numai după reguli. Normal că nu întâmplarea face ca Abby să conștientizeze că de fapt nu îl iubește pe doctorul pe care se străduia să-l cucerească ci că era foarte îndrăgostită de nonconformistul Mike. Pentru a iubi nu era estul ca bărbatul să îndeplinească acele condiții de pe o listă, ba dimpotrivă se simțea atrasă, fără nicio logică, de cel ce nu se încadra în criteriile sale.În cele din urmă, ajunge și ea la concluzia că iubirea are legătură și cu atracția fizică, și cu erotismul, că toate raționamentele și listele nu prea intră în „formula” ilogică a iubirii.
Deci, „the ugly truth” este că și femeile și bărbații sunt supuși instinctului, iubirii, prin iubire neînțelegând iubirea aproapelui și nici pe cea platonică, ci erosul care ne caracterizează fie că vrem fie că nu vrem, mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin evident. Adepții lui Freud au un motiv de satisfacție vizionând acest film, poate că acolo o fi fost și sursa de inspirație. Se merge și pe ideea de nemulțumire, nerealizare, tristețe, influență negativă din cauza nesatisfacerii impulsurilor firești.
Este o comedie romantică plăcută, relaxantă, nu cred că ar scandaliza pe cineva, în ciuda temei aparent tabu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu