Perle ale elevilor

Am să reproduc întocmai un text argumentativ al unui elev de clasă terminală. Textul argumentativ are ca temă bătrânețea și pornește de la următoarea afirmație lui Mircea Eliade: "În fond, prețuim tinerețea pentru ca știm ca într-o zi vom ajunge la bătrânețe."
Iată textul:

"Sunt de acord cu afirmația dată de Mircea Eliade "În fond, prețuim tinerețea pentru că știm că într-o zi vom ajunge la bătrânețe." pentru că tinerețea nu este veșnică și trebuie gustată din ea din plin. La un moment dat se v-a ajunge la acea vârstă înaintată "Bătrânețea" și nu putem face nimic în privința asta decât să privim în trecutul nostru și să ne amintim chiar să povestim la ei dragi câte peripeții sau cât ne-am distrat în trecut. Tinerețea este începutul de inspirație a fiecărui om ea trebuie apreciată din plin. Chiar eu aș da un exemplu despre părinții mei care acum ar da orice să se întoarcă în timp pentru că aveau parte de multe căi ale vieții și că le plăcea cum se distrau.
Erau în parte fericiți și datorită vieții mai bune în comunismul țării.
La "Bătrânețe" oamenii pot doar să dea sfaturi, să se bucure sau chiar să fie dezamăgiți de ce au făcut în trecut. În mare parte nimănui nu le place să ajungă la acea etate și care nu pot face nimic în privința asta decât să privească cum a evoluat lumea și să-și amintească de pragurile tinereții de care a avut parte.
În concluzie fiecare persoană trebuie să se bucure de tinerete cât mai pot și să-și dea seama că viața nu e veșnică și că o să îmbătrânească odată și odată."

Nu m-au impresionat foarte tare greșelile de ortografie și de punctuație, dezacordurile sau lipsa de claritate și coerență. Oricum, băiatul a înțeles ce-i cu textul argumentativ, structura este cea specifică unui astfel de tip de text.
Am rămas foarte surprinsă de un enunț din text: "Erau în parte fericiți și datorită vieții mai bune în comunismul țării.
Având în vedere că elevul abia de-i major de cel mult un an, e clar că s-a născut după revoluția din '89. Mă întreb: de unde nostalgia asta, atât de evidentă, după perioada comunista? Normal că a tras concluzia aceasta în urma discuțiilor din familie. Nostalgia e a celorlalți, nu cred ca el o înțelege prea bine. Abia după douăzeci de ani de la comunism se simte nevoia de schimbare...în comunism?