“Goya’s ghosts”

“Goya’s ghosts” este un film in regia lui Milos Forman. Aparent este un film biographic, despre pictorul spaniol Fransisco Goya, ceea ce m-a si determinat sa-l aleg ca vizionare; de fapt , filmul nu prezinta decat cateva detalii generale legate de viata, activitatea, creatia acestui artist.

Celebrul pictor este doar liantul intregii actiuni, este cel la care se intorc iar si iar firele povestii. Este surprinsa drama unei familii de negustori spanioli, in perioada de sfarsit a crudei Inchizitii. Cel ce propusese revenirea la drasticele pedepse ale Inchizitiei era parintele Lorenzo, cel al carui portret era pictat de catre Fransisco Goya. Lorenzo apreciaza talentul pictorului si chiar considera ca desenele sale care scandalizau lumea bisericeasca ilustreaza exact fata lumii de atunci cu decaderea morala reala, nu exagerata prin actul artistic. Astfel, i se propune lui Goya sa picteze interiorul unei biserici, pentru aceasta artistul isi cauta modele pentru chipurile de ingeri, chiar si printer femeile usoare. Cel mai frumos chip de tanara e acela al unei fiice de negustor spaniol, Ines. Aceasta este arestata de Inchizitie fiind acuzata pentru o erezie inchipuita, acuzatie pe care si-o asuma marturisind din cauza torturilor repetate, de nesuportat.

Goya incearca sa intervina pe langa Lorenzo, folosindu-se si de influenta banilor tatalui fetei, stiind de posibilitatea de corupere a reprezentantilor clerului. Desi este de accord sa ia banii nu promite nimic in privinta eliberarii fetei, de aceea tatal se vede nevoit sa-l oblige pe Loreno sa semneze un document ce-l incrimina in fata bisericii, pentru a-l putea manipula. Toate eforturile sunt in zadar. Ines nu este eliberata, ba dimpotriva, este abuzata in temnita de cel ce poza in binefacatorul ei, Lorenzo. Acesta din urma este nevoit sa fuga din tara in momentul in care tatal fetei a facut public documentul pe care-l avea in posesie. Dupa cincisprezece ani, odata cu revolutia sprijinita de francezi, sunt inchisi si pedepsiti reprezentantii Inchizitiei iar cei din temnite sunt eliberati. Cel ce se intorsese pentru a elibera, cu puterea de a judeca, era chiar cel ce fusese fratele Lorenzo, acum cu noi viziuni asupra vietii. Ines este eliberata , isi gaseste familia ucisa de “revolutionari” si incearca sa-l contacteze pe Goya, singura sa amintire. Lui ii marturiseste faptul ca a dat nastere unei fetite,copilul lui Lorenzo, fetita ce i-a fost luata imediat dupa nastere. Desi Goya incearca sa-I gaseasca fetita apeland la acum puternicul Lorenzo, nu face decat sa complice si mai mult lucrurile pentru ca Ines este trimisa intrun ospiciu iar fata, Alisia (devenita prostituata) este cautata pentru a fi alungata din tara. Toate acestea pentru a nu pune in pericol viata de familie a lui Lorenzo.

Actiunea se complica si prin rasturnarile impuse de istorie, se intoarce monahia si puterea bisericii Lorenzo pierde puterea , este judecat si condamnat la moarte. Imaginera de final a filmului este tragica: Ines poarta in brate copilul pierdut al unei prostituate, il tine de mana pe cel ce i-a determinat intreaga durere a vietii sale, Lorenzo, mort, carat intr-o caruta trasa de cai. Tragismul situatiei este accentuat si e faptul ca intregul spectacol al executiei a fost urmarit de Alisia, la bratul unui soldat, cea care habar nu avea ca asista la executia propriului tata.

Mi s-a parut un film bun care merita vazut. Totusi, personajul principal nu este Goya ci chiar fantomele lui, personaje pe care le-a pictat , pe care le-a influentat sau care l-au influentat.

Aceste "fantome" au fost jucate foarte bine, as spune eu, de catre Javier Bardem(Lorenzo) si Natalie Portman (Ines/Alicia)