"Marea europeană"

   Sunt din nou impresionată de paginile Hortesiei Papadat-Bengescu, "marea europeană", cum o numea Eugen Lovinescu. Poate cea mai importantă scriitoare pe care a dat-o literatura română până în ziua de astăzi, totuși insuficient valorificată, citită. Nu îmi place lumea creată de Hortensia Papadat Bengescu, îmi place scriitura ei, capacitatea de a realiza o extraordinară analiză psihologică.

   Interesul este și mai mare gândindu-mă că este din Ivești, din același județ în care locuiesc și eu; simpatia(poate este vorba despre patriotism local) crește și mai mult. Nu întâmplător eroina sa, Lenora, își are rădăcinile în Tecuci, iar personajele feminine pe care le conturează oglindesc și din trăirile scriitoarei. Fiind nemulțumită de viata sa personală, căsătorită cu un bărbat mai în vârstă, rigid, magistrat de profesie, ea defulează în opera literară, în creația artistică.

   Deși a publicat la maturitate, Hortensia Bengescu mărturisește că scrie destul de ușor, că textul "i se dictează, îi vine din condei", ceea ce trădează o scriitoare înnăscută, dăruită cu talent.

Ma gândesc și la mărturisirile marilor Eliade și Arghezi. Eliade, în ciuda prolificității sale, mărturisea că pagina îl sperie, mai ales pagina jumătate scrisă, ca să nu mai spun de "meșteșugarul" Arghezi al cărui efort creator e văzut similar cu îmbrățișarea fierului cald de clește.

Reprezentativ pentru Hortensia Bengescu este "Ciclul Halippilor", serie alcătuită din romanele: "Fecioarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns" și, după unii, "Rădăcini", prezentând un mediu social și sufletesc imund, tarat, maculat, pervertit, bolnav. Poate că scriitoarea prezintă lumea exact așa cum este, nu se ferește să prezinte urâtul, fără să aibă neapărat intenția de a-l scoate în evidență. Autoarea surprinde cu multe detalii ceea ce se află sub aparența de strălucire și noblețe a "înaltei" clase sociale, aristocrația. Ceea ce ar fi ca element definitoriu pentru această pătură socială ar fi: averea, banii, casele, funcțiile, titlurile, moșiile deținute. Noblețea, în sensul real al cuvântului, "aristocrația" reală nemaiexistând, fiind doar un mediu social în care se putea ajunge cu ușurință cu ajutorul banilor.

   Acest mediu colcăie de interese meschine, boli, desfrâu, incest, adulter, moarte.

   "Un aspect caracteristic al acestei lumi este că indivizii nu sunt preocupați de bani decât la început, în momentul intrării în clasă. Toți sunt mai mult sau mai puțin bogați, în afara oricărei griji materiale. Averea este unicul mediu în care pot pluti aceste ființe diafane. Energia nemaifiind îndreptată în sensul câștigării existenței, toate subiectele romanului balzacian sunt eludate. Aci n-avem de-a face cu ambițioși politici, cu avari, cu speculanți, ci cu persoane preocupate de <>, ambiționând să dea serate, să fie primite la anumite recepții dificile, să reacționeze în toate momentele vieții, chiar cele mai grave, în modul cel mai distins."(George Călinescu, "Romancierii: Hortesiea Papadat-Bengescu ", "Istoria literaturii române de la origini până în prezent")