"Deseori ținem la o credință nu pentru ca ea ne apare cert demonstrată, ci fiindcă nu ni s-a demonstrat contrariul ei."
"Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conștientul 'cred', nici cu scepticul 'nu cred', ci cu tragicul 'vreau să cred' ". ( Lucian Blaga - aforisme)
În "Pietre pentru templul meu", Lucian Blaga sugerează faptul că spiritul uman este atras către ceea ce nu se poate demonstra, spre mister, spre latura necunoscută a vieții, a lumii în care trăim. Cu toate acestea, dorința oamenilor de a înțelege, de a explica și demonstra totul, de a pătrunde dincolo de mister determină condiția tragică a omului contemporan care, prins între ceea ce se poate demonstra și ceea ce nu se poate demonstra, nu mai poate nici să creadă, nici să nu creadă dar vrea să creadă. Civilizația determină ruptura de spiritualitate, odată cu evoluția noastră din punct de vedere al științei și tehnicii, involuam din punct de vedere spiritual, în ciuda dorinței noastre de a ne păstra sufletul intact.(Blaga chiar pune contradicție între cultură și civilizație.) Marile descoperiri ale științei și tehnicii vin în sprijinul ideii umaniste că omul este perfectibil și că este atotputernic în universul în care trăiește. De aici atracția spre mister, spre credință, dar numai pentru că reprezinta ceva pentru care nu exista încă demonstrații, sunt, poate, provocări.
Cred că dacă totul în această lume ar fi perfect explicabil, totul ar deveni controlabil, ar dispărea misterul, farmecul vieții. "Vreau să cred" ilustrează foarte bine disperarea omului care vrea să-și păstreze condiția de om.
[Izvorul credinţei în Biserica Ortodoxă este Dumnezeu. Ortodoxia mărturiseşte că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine, în mod culminant în persoana Mântuitorului Hristos, pe care îl recunoaştem ca Fiu al lui Dumnezeu. Această Revelaţie a lui Dumnezeu, dragostea şi pronia Lui se descoperă permanent în viaţa Bisericii prin lucrarea Sfântului Duh.
RăspundețiȘtergereCredinţa ortodoxă nu porneşte de la speculaţiile religioase ale omului, nici de la aşa numitele "dovezi" ale existenţei lui Dumnezeu, nici de la o căutare umană a divinităţii Izvorul credinţei creştine ortodoxe este descoperirea lui Dumnezeu. Rugăciunea de dimineaţă a Bisericii ne aminteşte în fiecare zi acest lucru cu cuvintele: "Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă". Natura însăşi a lui Dumnezeu este şi rămâne necunoscută şi imperceptibilă, totuşi Dumnezeu Însuşi S-a descoperit omului; iar Biserica L-a experimentat ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Învăţătura despre Sf. Treime, centrală în credinţa ortodoxă, nu este rezultatul unei speculaţii pioase, ci experienţa de netăgăduit a lui Dumnezeu. Această învăţătură afirmă că Dumnezeu este Unul şi întreit în Persoane. Cu alte cuvinte, întâlnirea noastră cu Tatăl sau cu Fiul sau cu Duhul Sfânt este o experienţă a întâlnirii cu Dumnezeu. Deşi Sf. Treime este o taină care nu poate fi pătrunsă plenar, Ortodoxia crede că putem participa la viaţa Treimii prin viaţa Bisericii, în special prin participarea la săvârşirea Sf. Euharistii şi a celorlalte Sfinte Taine, ca şi la celelalte slujbe ale Bisericii.]
(fragmente de pe site-ul ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN CELE DOUĂ AMERICI - www.romarch.org)
Profu de religie
Credinta este atat o experienta spirituala a intalnirii dintre om si Dumnezeu in Iisus Hristos prin harul Sau, cat mai ales o participare personala la marturisirea adevarului integral pe care Iisus Hristos l-a incredintat Bisericii Sale prin Duhul Sfant. Credinta aceasta sustinuta de harul divin este proces dinamic de crestere in viata in Hristos si in trupul Lui eclesial, care nu se limiteaza la viata interioara a credinciosului, in mod izolat, ci ia forma comuniunii in ascultarea si marturisirea credintei Bisericii, deci numai in Biserica si in comunitatea credinciosilor, pentru ca "credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos." (Rom. 10, 17). Biserica fiind spatiul, mediul si vatra credintei noastre prin Duhul Sfant. Credinta marturisita de comunitatea bisericeasca starneste si provoaca credinta insului, iar la randul sau credinta marturisita a insului intareste credinta comunitatii si poate constitui izvorul credintei altcuiva care este lipsit de ea. In acelasi timp prin marturisirea credintei ne incorporam in trupul eclesial al lui Hristos, crestem si ne desavarsim prin har in comuniunea cu Hristos si cu toate madularele trupului Sau. Credinta este deci dar dumnezeiesc si marturisire, darul este a lui Dumnezeu, iar marturisirea este a omului, zice Sf. Grigorie Sinaitul.
RăspundețiȘtergereAristotel,
hoinărind pe saituri fel de fel,
fără doar şi poate cu un nobil ţel...
„L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii
RăspundețiȘtergeredin satul meu, apoi în cărţi, în idei şi
simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici
pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în
scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu
putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod
real prin rugăciune.Şi atunci L-am auzit
spunându-mi: ÎNDRĂZNEŞTE SĂ
ÎNŢELEGI CĂ TE IUBESC!
Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru.
Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e
aproape, că mă iubeşte şi că, umplându-mă
de iubirea Lui, inima mea se deschide
celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea
cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această
comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină,
distrugere, masacre. Să vrea, numai, lumea
să trăiască în această iubire,şi atunci ar
cunoaşte viaţa veşnică...”.
(În loc de epilog, la Mică dogmatică vorbită - Dialoguri la Cernica,Ediţia a II-a revăzută, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p. 219)
JUST TRUTH
Imi spunea un preot intr-o zi, in timp ce cara o roaba imensa cu mortar ca sa-i ajute pe mesteri la lucrarile de ridicare a bisericii, ca nu intelege un paradox. Hai sa vedem altii de l-or intelege.
RăspundețiȘtergerePARADOXUL ORBILOR: Daca vrei carne mergi la macelarie, daca vrei sa te tunzi, mergi la frizer/coafor, daca vrei sa vezi de ce te doare maseaua, mergi la dentist...da nu stiu cum se face ca daca vrei credinta, mergi ori la filozof ori la divertis ori la circotasi ori la oreste, ori la staroste si bancurile lui, ori la raduleasca, numa unde clocoteste apa credintei nu ajungi, la biserica!!!!
Oare de frica sa nu te arzi?
Intreb si io, nu dau cu parul.
Iulia