Luca Ion Caragiale

Pentru că tot eram în zona familiei Caragiale(cu postul anterior), vorbind despre viața și creația primului născut al lui I. L. Caragiale, Mateiu, m-am gândit să-l descos puțin și pe cel de-al doilea fiu al marelui Caragiale, Luca Ion Caragiale(1893-1921).

Acesta din urmă, numit Luchi, a avut un destin tragic în ciuda marii griji pe care i-a purtat-o tatăl său. Din cauza fricii de boli, de moarte, a tatălui(i-au murit doi copii, două fete, la vârste mici), duce o viață retrasă, izolată, învățând acasă, cu dascăli particulari, Caragiale tatăl considerând că astfel îl protejează. Trăind printre maturi, Luchi s-a maturizat devreme, s-a dedicat în special operei lirice, exact acea parte a literaturii care nu se potrivise firii tatălui său. Viața și opera sa nu se știe dacă a fost reconstituită integral, mai ales că opera,(peste două sute de poezii) se pare, nu a trecut de ultima atingere de condei a autorului. Astfel, nu putem judeca obiectiv, având toate datele, valoarea reală a creației sale.

Înainte de a împlini 28 de ani, Luchi moare în urma unor complicații determinate de o pneumonie.

Sigurul caiet de versuri pregătit pentru a fi tipărit, se pare, este intitulat "Jocul oglinzilor", titlu păstrat de Barbu Cioculescu și Ecaterina Logadi(sora poetului) în ediția îngrijită de ei.  Important este articolul antum "Amintiri despre Caragiale" publicat în "Ideea europeană"(1920, nr.29-39, 4-11 ianuarie) deoarece reprezinta o mărturie autentică despre viața marelui scriitor.

Cel mai cunoscut poem al său rămâne "Triptic madrigalesc": 

"Când te-am zărit
Întâia oară
Purtai un  sweater verde,
Când te-am zarit
Treceai grăbită și tăcută
Prin parcul
Umed și crepuscular,
Purtai un sweater verde,
Și-n ochi
Indiferența
Stranie-a fecioarelor
Surâzătoare și candide
Din magazinele-englezești
Expuse
Prin peroanele de gări
Cosmopolite. (...)"
(Luca I. Caragiale, Jocul Oglinzilor, Editura Minerva, București,1972)