Atmosfera exotica

Astazi mi-am dat seama de ce acum vreo saptamana in urma un nene foarte harnic stropea spatiul verde de pe strada Brailei, pe timp de ploaie.
Veneam de la scoala intr-un maxi taxi ce mergea dinspre parc CFR spre Bariera , cu ochii aproape inchisi, lasand soarele sa-mi mangaie placut fata. Din cand in cand mai eram atenta si la ce se afla pe strada...nimic deosebit. Ma gandeam si cine mi-o fi dat apelul acela mai devreme, cand nu auzisem telefonul, pentru ca nu aveam numarul in agenda. Daca are treaba ma mai suna...asa s-a si intamplat.
Ajunge masina pe Brailei, cam pe la MF (ma intreb oare ce face Carmen, fata in fata cu biroul Petricai :) ) apoi, cand credeam ca nimic nu-mi va mai tulbura seninatatea mea insorita si calduta, privirea ochilor mei caprui se izbeste de nisteee...palmieri. Ihi! palmieri, pe mijlocul drumului, in mijlocul Galatiului. Pe strada Brailei, pe mijlocul strazii, cam pe la MF , banci, tribunal.
Atunci ma izbeste explicatia: de-asta stropea nenea ala acum o saptamana, pe vreme de ploaie. Se astepta el la vreo minune. Si, asa cum se astepta, au crescut intr-o saptamana cat altii in cativa ani. Daca a fost insistent si a crezut in visul lui care pentru altii parea absurd si irealizabil(ce neintelegatoare am mai fost). Deci Pastele a venit cu mai multe minuni...
Ma intreb acum, ce le-o fi venit edililor nostri sa puna ghivecele acelea cu palmieri? Oare o fi vorba de puterea exemplului? De la Agaton parca se trage povestea cu palmierii...
Sunt tare curioasa cat or rezista...ca daca vine iar nenea cu furtunul...nu rezista mult.