Pastele

Si uite asa a trecut prima zi de Paste.
Cu cel putin o luna in urma ne tot intrebam:"siii...cand cade Pastele?" oricum, cam toti stiau, dar faptul ca se intreba starnea o noua discutie despre asteptatele sarbatori pascale. Si se tot discuta despre cum o sa fie vremea, despre post, despre zile libere, cozonaci, oua rosii, retete care mai de care...
Cum se apropia Pastele, incepea stresul: curatenie, covoare, praf, spalat, ordine...altii cu biserica, postul, mancare de post...Ce sa mai spun de febra cumparaturilor! Toti am dat navala prin piete si magazine de parca ar fi trebuit sa facem provizii ca in caz de razboi, sau de parca fiecare ar manca in zilele astea cu cel putin patru guri.
Eu mi-am facut programul normal, doar in saptamana mare m-a apucat curatenia (oricum atunci am avut timp). Curatenia de primavara este binevenita, in orice caz; cand incepe sa bata soarele mai puternic, pana si cea mai ascunsa urma de praf se vede. Cumparaturile le-am facut, dar nu neaparat pentru ca ar fi venit Pastele, ci pentru ca oricum trebuiau facute (ca s-au strecurat si niste cozonaci, e adevarat): aprovizionarea trebuie facuta de cel putin doua ori pe luna.
Ideea e ca parca in niciun an nu am simtit Pastele mai putin ca acum. Nicio tresarire, niciun simtamant profund, nicio traire mai inaltatoare...nimic...nu ma bucur de asta, chiar imi pare rau: sa nu mai fiu capabila sa vad ramasite ale Sacrului in realitatea asta profana? Oare ce mi s-a intamplat? s-a identificat inima cu creierul...pentru ca in niciun caz creierul cu inima...
Am fost la Inviere, la miezul noptii, si am fost pentru ca am vrut sa simt, am vrut sa cred, am vrut sa intru in starea asta a sarbatorilor de Paste...degeaba! Mai rau am facut, pentru ca nu am facut decat sa analizez ce se intampla in jurul meu.
Multa lume, muuulta! Batrani si foarte tineri, laolalta veniti sa ia lumina. Unii si-au luat lumina si au plecat inainte de a spune macar o data :"Hristos a inviat!" Altii in trecere, altii au gasit motiv de intalnire, la biserica...si tot asa. Nu mai spun ca eu insami ma amuzam, eu care altadata as fi privit cu asprime pe oricare s-ar fi purtat "necuviincios". Am incercat sa urmaresc mesajul transmis de Preasfintit credinciosilor. Nu am putut, si asta nu pentru ca as fi eu incapabila ci pentru ca mesajul nu transmitea nimic...cand s-a ajuns si la 'criza economica' , deja ma distram si faceam comentarii. Ma laaasi, macar in noaptea de inviere...
Apoi, a mai fost o imagine care m-a pus pe ganduri. Nu stiu ce i-o fi venit preotului de la Sf. Mina sa-i puna pe credinciosi sa ridice lumanarile aprinse de cate ori batea clopotul. Nu stiu sa fie vreun obicei religios sau nu legat de asta. Imaginea era spectaculoasa, e adevarat, dar ...eram la biserica si nu la vreo manifestare artistica...Cred ca s-a fortat putin nota! Parerea mea...poate-s nebuna de legat si mi se nazare...
Am plecat spre casa, iar in drumul nostru deja se dadea drumul la petreceri, desi nu se sfarsise slujba. La auzul unor manele, in noapte, Relu chiar a spus ironic : "I-auzi, hai sa petrecem c-a-nviat Iisus!"
Prima zi de Paste? o duminica aproape normala, fara munca (de aproape niciun fel), cu mai multa muzica si mai mult timp petrecut afara...aaa, plus vorbit la telefon si mesaje, mai multe ca-ntr-o zi obisnuita.
Sa vedem, poate maine, a doua zi de Paste, imi mai revine ceva din spiritualitate, desi...slabe sperante!