28 apr. 2009

Funebru

Pe strada Cezar, pe care trec eu destul de des, exista un magazin de pompe funebre. E situat la o casuta modesta, iar seara capata un aer chiar sinistru. Poate e doar parerea mea.
Nu cred ca cei din domeniu vor da vreodata faliment, mai ales ca suntem muuulti, iar criza asta-i mare si parca nu va avea sfarsit. Si apoi, gasesc ei americanii metode diverse sa ne mai rareasca (ma gandesc la tot mapamondul, nu doar la noi). Oricum, cei de la pompe funebre vor avea continuu de lucru. Material exista, noi oamenii suntem o sursa inepuizabila pentru aceasta afacere. Si daca , sa presupunem, sursa se termina, mai mult ca sigur nu vor mai fi nici cei care au astfel de afaceri.
La acest magazin, firesc, vinde cineva, primeste comenzi si face toate treburile acelea pe care nu le stiu eu si-i intra persoanei in atributii. Eu am vazut o doamna care nu parea deloc afectata de locul de munca (asa cum as fi fost eu, probabil). E adevarat ca nici nu stiu cum se comporta acasa (ar fi interesant de aflat). Nu cred ca e doar nedumerirea mea. Sa muncesti intr-un astfel de mediu si a ramai zdravan la cap, e mare lucru. De fapt, si-n invatamant, dupa ceva ani nu mai esti zdravan la cap. Eu sunt un exemplu - dar pacalesc psihologul - ce bine-mi iese:) ...pana si zambetul asta tamp dovedeste acest lucru :)...na' ca iar rad ca nebunul, de una singura (oare cand ma dau astia afara?)
Intr-o seara, liniste totala, intuneric afara (se intuneca mai devreme decat acum) iar prin fereastra micutei usi se vedea femeia aceasta printre sicrie, panze albe si negre...tot arsenalul. Ma intrebam daca nu o fi speriata, daca nu se simte singura si ciudat acolo. Apoi ma gandeam la o gluma macabra: sa vina unul la geam sa faca niste zgomote sinistre. Oare-si dadea demisia?
Am vazut-o intr-o alta zi stand linistita la o masuta din incapere , luand masa ca si cum ar fi fost in cel mai bun restaurant posibil.
Acum, de curand, am vazut-o stand pe un scaun, tot singura dar ascultand muzica la un aparat de radio. Poate angajatorul s-a gandit sa creeze o atmosfera mai dinamica, mai...plina de viata! Sa nu deprime femeia prea tare...Cred ca sunt rea , dar nu inteleg cum ar putea cineva sa munceasca acolo, printre toate alea!
Totusi e o munca la fel ca oricare alta, oamenii isi castiga existenta si gata, ce sa zic ...eu si ideile mele.

Un comentariu:

  1. frica ptr mine este a 2 natura.nu as putea lucra la un asemenea magazin ptr ca as deveni o depresiva si cum imi este frica si de umbra mea iti d-ai seama ce reactie as avea la un simplu ,,bau,,???

    RăspundețiȘtergere