Astazi am o seninatate de om nebun.
Imi constientizez problemele, povestesc despre ele si apoi tot eu incep sa rad si nici macar nu ma mai enervez. Sunt asa de senina de ma apuca ingrijorarea :).
Poate am realizat ca problemele pe care le are un om nu se rezolva gandindu-se in fiecare secunda la ele , se rezolva atunci cand se rezolva si cum se rezolva. Daca te gandesti obsesiv la ele si esti incruntat, trist nu faci decat sa-ti strici zilele, orele, minutele, secundele...care sunt unice si irepetabile.
Adica eu, pentru o problema care nu se poate rezolva decat peste mai mult de o saptamana, incepusem deja sa-mi fac nervi si griji. Nu spun ca sunt inconstienta, ci doar ca sunt mai temperata. O fi de bine, o fi de rau...
Poate e de vina Kafka cu "Procesul" sau...fiecare om e un Josef K. : traieste intr-un labirint al vietii, fiind arestat si vinovat , indiferent de ceea ce crede el despre viata: ca ar fi liber , ca ar face doar ce-si doreste si ca ia hotarari de unul singur.
Orice incercare de a demonstra nevinovatia, respectarea "legilor" se va solda oricum cu moartea.
Niciodata nu vom sti ce "procese"(farse) ne pregateste viata si ce verdict va da "justitia"(viata).
Si cu cat toate mi se par mai absurde , cu atat imi vine sa zambesc mai mult...oare mai am scapare?
Scapi sigur. Eu sunt mult mai grav ca tine si uite ca butonez ca sa scriu acest coment :P Asa ca nu iti face probleme :)
RăspundețiȘtergereCred ca anul asta eu sunt campioana intamplarilor neprevazute :) Conduc detasat! Poate in cealalta jumatate de an sa se mai linisteasca lucrurile pentru mine si astfel sa atenteze altcineva la titlu!
RăspundețiȘtergere