In "Jurnalul fericirii" , Nicolae Steinhardt a mentionat trei solutii pentru a iesi dintr-un univers concentrationar ("nu e neaparat nevoie sa fie lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare") pe care le-a descoperit la predecesorii sai. La acestea el mai adauga si "solutia (mistica) a credintei".
1. Solutia intai:a lui Soljenitan
Daca un individ ar fi prins intr-o situatie limita, ca in cazul anchetelor securitatii, trebuie sa-si spuna :"in clipa asta chiar mor...de-acum incolo sunt un om mort." Unui asemenea om nu i se mai poate face nimic deoarece nu mai are nimic de pierdut, pentru ca deja este "mort".Nu mai poate fi amenintat, santajat, fortat in niciun fel. El a lasat totul in urma. Rezista, astfel, oricaror presiuni.
2.Solutia a doua : a lui Alexandru Zinoviev
Un om care traieste de azi pe maine, la marginea societatii, care nu se integreaza in niciun fel in sistem, este imun:"nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi". El nu are ce sa piarda, nu se teme de nimic: "E liber, liber, liber."
3.Solutia a treia :a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski
Mi se pare cea mai frumoasa dintre toate cele trei mentionate de Steinhardt. Nicio forta exterioara negativa exercitata asupra individului nu ar trebui sa determine caderea sau cedarea ci ar fi motive de a starni "pofta nebuna de a trai si de a lupta".
"Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunericul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant(crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.
Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci.(asa vorbea Churchill in 1940) (...)"Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie."
Aici este mentionata si solutia lui Vladimir Bukovski, care seamana in mare masura cu cea a lui Churchill, de aceea fiind puse ambele sub acelasi titlu:"Solutia a treia".
Bukovski , fiind chemat de KGB, spune ca nu a putut inchide ochii toata noaptea. Dar nu a putut dormi nu de frica, de emotie, de ingrijorare, ci " de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor,sa le spun ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui."
Ce fericire sa poti intelege!
RăspundețiȘtergereNumai bine, Ana!
Poate...nu sunt sigura...
RăspundețiȘtergereMultumesc!