Aud pe cineva ca tocmai a vazut un film, o comedie "tare":"Dupa-amiaza unui tortionar". Il am si eu dar nu ma invrednicisem sa-l urmaresc pana acum. Ma gandeam ca este o comedie iar eu vreau sa vad comedii bune.
Pe cuvantul meu ca nu am ras nicio secunda...Nu numai ca nu mi s-a parut comedie, ba chiar o drama cu un subiect aproape macabru. Ca reactii pe parcursul filmului am oscilat intre mirarare, curiozitate, confuzie, oripilare...
Filmul, in regia lui Lucian Pintilie, se bazeaza pe un document, este realizat dupa o carte a autoarei Doina Jela si face trimitere la un caz real.
Intregul film se concentreaza in jurul catorva personaje prezente. Personajul central, motivul filmului, este Frant Tandara, "tortionarul" din titlu, jucat de Gheorghe Dinica. Acesta vrea sa vorbeasca despre viata sa in fata unei tinere ziariste si a unui profesor(Radu Beligan), fost detinut politic, fosta victima a tortionarului.
Tandara relateaza incoerent parcursul vietii sale: fiul unui tata violent(pe care il si ucide pentru ca nu i-a dat o caciula), copil de trupa, vagabond prin Bucuresti, comunist, condamnat pentru uciderea tatalui("l-am pocnit cu toporul in cap"), tortionar, bolnav in spitalul de boli psihice, apicultor, zidar...Acum este casatorit cu o femeie ce pare a-i fi sclava si are un fiu care a scapat de la moarte fiind bolnav de ciroza(doar gandindu-se la el incepe sa lacrimeze). Locuieste intr-o casa improvizata, langa un stajar, intr-un loc mostenit de la tatal sau ...Stejarul pare sa se fi dorit un fel de axis mundi a vietii lui Frant Tandara.
Avand in vedere ca se porneste de la un caz real, filmul este interesant ca explicatie data unei persoane care s-ar putea intreba: cine putea fi tortionar in regimul comunist, si de ce? Tandara a devenit tortionar pentru ca a fost santajat atunci cand era incarcerat pentru uciderea tatalui sau. Chiar el spune ca era un om rau, detaliind firesc procedee de tortura si "jocurile cu mortii". Cu toate acestea nu a rezistat decat trei luni.
Acum pare sa aiba mustrari de constiinta. De fapt, viseaza urat fiind tulburat de faptele sale din trecut si simte nevoia de a-si marturisi actele de cruzime, vrea sa fie judecat , eliberandu-se astfel . Problema este ca toti ceilalti vor ca el sa taca, sa ascunda adevarul.
mie mi-a placut ca si film.e altceva.ce-i mai trist in acest film e ca anumite lucruri chiar s-au petrecut in regimul comunist.('' Cati ai omorat?'' '' O suta,cine stie ?!''
RăspundețiȘtergereAi vazut filmul Ostrov?
RăspundețiȘtergereAi vazut filmul Binecuvantata fii, inchisoare! cu Maria Ploae?
Numai bine, Ana!
Nu, nu am vazut niciunul din cele doua filme recomandate. Voi incerca sa le gasesc. Multumesc!
RăspundețiȘtergerehmmm. Cine a spus despre filmul asta ca e o comedie nu stiu ce fel de om poate fi...
RăspundețiȘtergereDupaamiaza unui tortionar nu "porneste" de la un caz real, ESTE un caz real transformat in film artistic, este un film biografic.Interviuri reale cu Frant Tandara se gasesc si pe internet.
A murit in 2004, fara sa fi fost vreodata anchetat pentru crimele comise. Desi, spre deosebire de alti calai din "breazla" lui, si-a dorit sa plateasca pentru marile sale pacate. Cartea doamnei Jela, filmul acesta, precum si alte interviuri cu Tandara sunt marturiile, "spovedaniile" unui criminal a carui pedeapsa a fost poate tocmai aceasta: sa fie ros de remuscari, sa-si doreasca pedeapsa, dar sa nu o primeasca niciodata.
Marii calai ai acestui popor au trait (unii din ei inca mai traiesc)bine mersi, cu pensii grase (din buzunaru nostru) si fara ca cineva sa-i traga la raspundere pentru ceea ce au facut. Cei mai multi dintre ei fie neaga crimele comise, fie le recunosc si se mandresc cu ele. Nici urma de remuscari. O singura astfel de bestie si-a dorit sa fie judecata, insa cine sa o judece?