13 aug. 2009

La un consultant...

Am fost ieri la o banca la care tot dau bani pentru un plan financiar in scopul formarii unui fond de studii pentru Maria, atunci cand va implini 18 ani. Deoarece se implineau trei ani de cand am semnat cu ei, m-au chemat sa rediscutam conditiile si alte chestiuni, pentru a sti cum mergem si anul acesta, pana la urmatoarea aniversare.
Da, bine, vin! Am spus la telefon. In gandul meu, zic: In cinci minute se rezolva si apoi imi vad de alte treburi.
O iau pe Mari de o manuta (ca tot trebuia sa o scot si la plimbare) trecem pe la mami pe la scoala si apoi, in fuga mare (ca sa fiu punctuala) spre nenea de la banca.
Ajung in cele din urma la respectivul domn (nu mai era acelasi consultant pe care il cunosteam bine). Primire asa de calduroasa nu am mai avut de nu stiu cand . Mai toti consultantii erau gata sa ma ajute cu ceva. Nu stiu daca spranceana mea dreapta usor ridicata le comunica ceva (poate or fi spus ca am un tic, cine stie)...In fine, mi se ofera scaunul, imi este luata Maria de vreo doua persoane care se ofereau sa se joace cu ea...(O, Doamne, exersati tehnici de persuasiune pe altcineva, frate...pe mine doar ma enervati...).
Incepe nenea meu (nu era nene, da' asa-mi place sa spun pentru ca avea aerul ca el le stie pe toate) sa-mi prezinte motivele chemarii mele acolo. Da, stiu, zic. Cu toate acestea, scoate nu stiu cate foi pe masa. Inghit in sec banuind ca va dura mai mult de cinci minute , mai ales ca se ocupau altii de Maria.
Imi explica pe ani, cu procente, cu sume minime garantate, cu acoperirea inflatiei si altele. Bine, zic, mai maresc putin renta(eu de fapt, ma gandisem de acasa si stiam ce sa-i spun, fara sa se mai epuizeze el acolo). Da' ce? nenea trebuia sa-mi mai povesteasca. Eu am asigurare? Da, am . Discutam ce tip de asigurare, ca beneficiarul e Mari...Dar daca mor eu? ma intreaba nenea. Pai, daca mor, mor. Pai, are cine sa aiba grija de fata? Normal ca da. Si astia au asigurare de viata? Bai, nene , deja ma enervezi cam tare.Pe langa faptul ca deja vezi ca ma incrunt, e posibil sa vezi si o vena care-mi pulseaza si nu as vrea sa ma auzi daca ma exprim liber.
Aveam impresia ca este o lipitoare zambitoare pe care nu mai pot sa o dau jos de pe mine. Adica asta ma vedea deja moarta si pe cei apropiati mie, nu departe de mormant. De ce? Pentru ca nu mai puteau ei de grija fetei mele.

2 comentarii:

  1. si cand te gandesti ca in Canada daca tu contribui cu 500 de dolari ptr fondul de studii al copilului tau , statul canadian contribuie tot cu 500 de dolari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din nefericire nu locuiesc acolo...ci aici, pe meleagurile "Romaniei pitoresti"...iar intamplarile pe care le traim aici sunt la fel de... "pitoresti".

    RăspundețiȘtergere