Si...

...tot astazi imi zboara gandul in toate partile posibile. Am niste dureri calmate cu nurofen plus si port sosete pentru ca am impresia ca ma ia cu frig de la picioare.
Ieri am fost viteaza si m-am dus la plaja iar pe urma am infaptuit acte de curaj ridicand mobila prin casa. "Lasa ca trece"...vorba Mariei cand se loveste sau cade...vorba tot de la mine invatata.
Aseara cand m-am spalat pe cap am realizat ca am un cucui cat "casa poporului"...nu stiam de unde-i, apoi mi-am adus aminte ca m-am lovit de coltul geamului. Mama, mama ce stele si nori mi-au incetosat vederea cand m-am lovit. Dar nuuu, lovitura nu a facut ordine in interior, n-a facut decat sa tulbure si mai tare ceea ce parea sa se sedimenteze. Ca intr-un glob de sticla cu particule mici albe in care se creeaza impresia de ninsoare atunci cand il agiti...
...nu mai stiu exact ce scriam mai devreme. Acum abia i-am dat Mariei sa manance. La fiecare lingura cu mancare, o poveste. Daca ii dau legume, vine avionul de la munte, daca ii dau ciorba , vine avionul de la mare, daca erau perisoare , venea de la plimbare...cubuletele de legume sunt cubulete de putere. Si tot asa...ca sa manance si ceva pepene, am fost nevoita sa ne jucam de-a restaurantul...probleme importante...