In timp ce citeam textul meu anterior despre explicatia mortii Lui Iisus prin infarct, hemopericard, si dupa ce-am citit si commentul la text, mi-a trecut automat prin fata ochilor o icoana reprezentandu-l pe Iisus. Cred ca toata lumea a vazut macar o data in viata acea icoana catolica infatisandu-l pe Iisus cu inima deschisa, in flacari, inconjurata de spini sau cu o cruce, simbol al sacrificiului pentru oameni.
Poate ca are o mai mare semnificatie decat cea simbolica, de sacrificiu din iubire pentru oameni. Poate arata clar moartea aceasta prin ruperea inimii. Suferinta dar si iubirea Lui Iisus au fost atat de mari incat inima( apartinand trupului muritor) nu le-a putut rezista.
Se punea problema ca Iisus era tanar si sanatos, si probabilitatea unui infarct pare imposibila. Da, dar trairile Lui Iisus au depasit cu mult ceea ce un trup de muritor putea indura. Iar trupul sau era de muritor.
Intr-o rugaciune catolica am gasit acest fragment:"Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în toţi vecii vecilor. Amin."
Sau, tot la catolici, se spune ca unei calugarite i-ar fi aparut in fata imaginea Lui Iisus cu inima iesita afara din piept, arzand in flacari. Acesta i-ar fi spus: "Priveşte la această inimă care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a jertfit cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port." De aici , la cererea Lui Iisus, ar exista o sarbatoare a inimii Lui Iisus, la catolici.
Aceasta legatura am facut-o acum, nu stiu daca are vreo noima , dar pentru mine, acum, pare sa aiba legatura si cu explicatia lui Malantrucco.
Există undeva o carte "Viaţa din inima morţii".. se pare că, deşi desăvârşită, umanitatea lui Hristos, a asumat, prin Întrupare din Fecioara Maria, posibilitatea oricărei morţi, chiar prin infarct cu hemopericard. Trăirile Lui, amplificate, din momentul Întrupării, prin asumarea destinului unei umanităţi distantă cu Dumnezeu, părăsită, ating un punct sensibil în Ghetsimani şi inima lui Iisus, într-un proces ireversibil, începe să cedeze, temporar, spre înviere.Ipoteza medicului italian, puţin acceptată, deşi ortodoxă, nu epuizează, însă, taina celor petrecute..
RăspundețiȘtergereCred ca aici apare nevoia noastra, a oamenilor, de certitudini, de explicatii minutioase. Vrem cu orice pret ca toate tainele lumii sa ne fie dezvaluite, iar stiinta e principala sursa de explicatii. Nu intotdeauna biserica a fost de acord cu descoperirile stiintifice...asta ma duce cu gandul la un film vazut de curand: "Ingeri si demoni"("Angels and Demons"), o ecranizare a romanului lui Dan Brown, cel care a scris si "Codul lui Da Vinci"...
RăspundețiȘtergereApare şi opţiunea între o încredere(credinţă) intelectuală şi una religioasă. Cea din urmă, bazată pe relaţia personală cu Dumnezeu, rămâne singura capabilă să con(în)vingă inima noastră..
RăspundețiȘtergerePentru a trai echilibrat,in opinia mea, avem nevoie si de stiinta si de credinta. Credinta aceasta de care zici, "bazata pe relatia personala cu Dumnezeu". De multe ori insa, mintea o ia inaintea inimii, stiinta o ia inaintea credintei...nu stiu daca este bine sau nu. Totusi, cred ca armonia si frumusetea lumii sta mai mult in inima (ca tezaur de sentimente, trairi umane)decat in stiinta.
RăspundețiȘtergereSi cu toate acestea, nu pot sa nu ma intreb, sa nu caut raspunsuri...
DUMNEZEU SI-A JERTFIT FIUL PTR. NOI PACATOSII-NUMAI O MINTE DIABOLICA AR SPUNE CA ISUS AR FI AVUT PROBLEME DE SANATATE.NOI MURITORII NE LUPTAM SA NE SALVAM COPII,PARINTII,IAR DUMNEZEU AUTOPUTERNIC SA AIBA FIUL BOLNAASTA NU O MAI CRED.
RăspundețiȘtergere