Prima zi la gradinita

Astazi a fost prima zi de gradinita a Mariei. O pregatesc pentru evenimentul acesta de ceva timp pentru ca am tot auzit povesti despre copii care plang de nu se poate cand sunt dusi la gradinita.
De cateva zile Maria imi tot spunea si zi, si noapte: "Hai, nu mezem la gadinisa?" Asa ca azi dimineata era toata o nerabdare. Aproape ca nu mai avea rabdare sa ma imbrac si eu, de plecare. Statea lipita de usa de la intrare, cu gentuta ei cu Scooby-Doo in spate, mandra nevoie-mare.Cand am fost si eu gata, aproape ca a zbughit-o pe usa.
Am ajuns la gradinita: unii copii deja ajunsesera impreuna cu parintii lor mai emotionati decat ei. I-am dat trandafirul (abia ales si "ambalat"de la florarie)Mariei si am incurajat-o sa mearga spre educatoare. Tot auzise Maria de dna educatoare, acum o si vedea si se uita curioasa. Dupa ce a oferit floarea, a raspuns ca e Maria si ca are "tei" ani. S-a asezat pe scaunelul cel mai apropiat de ea, si-a luat rucsacelul din spate si a inceput sa-si scoata jucariile, "pietenii" ei din "Scooby-doo"(papusile personajelor din desene). A mai spus ea ce desene ii plac...nici nu m-a bagat in seama.
A dat jucariile celorlalti copii, ea a gasit alte jucarii...dar o aud:"Mami, veau sa schiu!" Ei, na belea! chiar acum, deodata, vrea sa scrie. Probabil i-o fi ramas in minte faptul ca i-am tot repetat ca o sa si scrie la gradinita, printre altele.
Ii spun sa mearga la doamna educatoare sa spuna. Se duce spre ea si spune cu vocea ei de broscuta mica: "Doamna educatoare, veau sa schiu!" Doamna nu aude din prima pentru ca mai vorbea si cu parintii, si cu alti copii(ca-n prima zi, harmalaie). Maria se intoarce spre mine si spune necajita:"Nu m-a auzit!".
Ca s-o invat perseverenta, ii spun sa mearga iar si sa vorbeasca mai tare. Acum se duce , vorbeste mai tare dar ii pune si mana pe fusta...Atentia captata, obtine ce si-a dorit. Ce-o fi scris ea cu atata ardoare, pe foita, nu stiu...foaia s-a pierdut printre altele. Doar sa nu fi pierdut vreo capodopera.
Pentru ca a fost prima zi, am stat acolo foarte putin timp. Cand sa ne luam la revedere, toti plecau, numai Maria inca mai controla atenta peretii, descoperind ca-si poate masura inaltimea lipindu-se de hartia speciala lipita pe unul dintre ei...Nu intelegea de ce plecam acasa.
Acum ma gandesc cu ceva emotii, oare cum va reactiona maine cand am s-o las singura acolo, la "gadinisa"...