1 sept. 2009

Ozi al Mariei

Am trait s-o vad si pe asta: fiica-mea este indragostita! :)) Daaa!
Pe norocos (sau nu)il cheama Ozi, un baietel de sase ani care locuieste in aceeasi scara cu noi, la etajul trei. Ozi este calm, linistit, are rabdare sa se joace cu Maria, sa-i explice (asa cum stie el, la varsta lui) unele jocuri. Daca Maria este in casa si aude copiii pe afara, se duce repede la fereastra sau la balcon:"A iesit Ozi afara, iesim si noi?"
Daca iesim si este si baietelul afara, il trage sa se joace cu ea. Are jucarii de nisip, oale, cescute, farfurii si se apuca de bucatarit pana se plictiseste Ozi si pleaca "la serviciu" , adica la alti baieti cu preocupari mai masculine, daca le pot spune asa...Maria ce sa faca? ii spune sa se mai joace cu ea iar cand vede ca pleaca se apuca de bocit. Intr-o seara abia am bagat-o in casa, rasuna toata scara: nu a vrut Ozi sa se joace cu ea.
Ozi e grasunel, mananca tot ce prinde(bunica lui spunea ca a ajuns sa-i ascunda mancarea), spre deosebire de Maria pe care tre' s-o prind ca sa manance. L-am intrebat daca merge la scoala in toamna iar el mi-a raspuns ca nu, va merge atunci cand cad frunzele. :)) Bine si asa!
Imi explica el mie ca atunci cand va fi mare se va casatori si va avea copii. Maria repede:"Te casatolesti cu mine?" Isi pune un picior in spatele celuilalt , se leagana rusinoasa cu mainile la spate si se uita printre gene. "Esti prea mica..."raspunde ganditor Ozi. Problema lui era alta: daca va avea fata, isi va gasi un baiat si va pleca, daca va avea un baiat, isi va gasi o fata si va pleca...iar el o sa ramana tot singur...asa se intampla. Este foarte serios cand explica, asa, cu cuvintele lui.
El ii saluta pe vecinii care lejer i-ar putea fi bunici, cu: "Salut! Ce mai faci prietene!" Imi explica mie, apoi:"Mi-a facut cinste cu un suc. Data viitoare fac eu cinste." Ia totul in serios, este un barbatel in toata regula.
Are si el o problema:"Mai bine nu ma nasteam..." Ma lasa nedumerita si-l intreb de ce spune asta. "Mama mea dorea o fetita asa ca mai bine ramaneam un inger..." este trist cand spune asta...stie el ceva, a auzit el ceva. Din neatentia celor mari se pot naste adevarate complexe in cei mici.
Acesta-i Ozi, baietelul pe care-l place Maria. De care se "indagosteste" ea...si abia are trei ani, ma gandesc cu ingrijorare oare ce-o sa ma astepte peste cam vreo zece ani.

5 comentarii:

  1. -Spui:... De care se "indagosteste" ea...si abia are trei ani, ma gandesc cu ingrijorare oare ce-o sa ma astepte peste cam vreo zece ani.

    -Nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa asta, având în vedere asigurarea ce ne-o dă Dumitru Stăniloae: "Iubirea e dovada existenţei noastre eterne şi mijlocul desăvârşirii noastre."
    Aşa că...să-ţi trăiască această comoară (cea mai mare) de trei ani!

    Un prieten din Cluj

    RăspundețiȘtergere
  2. :)Multumesc!
    Si eu cred ca din tot ceea ce suntem noi, oamenii, din tot ceea ce facem, cea mai importanta este iubirea. Dincolo de existenta noastra fizica, de procesele fiziologice explicabile (mai mult sau mai putin)stiintific, de interesele materiale legate de supravietuire sau de imbogatire, prin iubire, doar, ne mai apropiem de ceea ne-a fost dat sa fim...Daca am pierde capacitatea de a iubi, atunci existenta nostra ar fi in van, fara sens.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru prietenul din Cluj: daca ma contactati la adresa ana_elvira21@yahoo.com , o sa va pot da adresa de mail a lui Ciprian. :) Am primit acordul lui( oricum nu era o problema, dar asa-i frumos, sa intrebi mai intai).

    RăspundețiȘtergere
  4. ...Si dovada că "adevăr grăim" este acest dialog graţios dintre doi oameni, care deşi nu se cunosc, se comportă ca într-un menuet...

    Un prieten din Cluj
    (tot mai uimit de ingenuitatea acestui dialog)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc frumos Ana!

    Un prieten din Cluj

    RăspundețiȘtergere