18 sept. 2009

"Nu mi-e frica de Bau Bau"

Oricui, cred ca i se mai intampla sa ramana cu cate o melodie in minte si sa se apuce sa o fredoneze in gand, fara sa vrea. Mie mi se intampla. Nu neaparat ca mi-ar placea melodia respectiva sau versurile. Pur si simplu ma trezec ca-mi navaleste in minte cand nici nu ma astept.
Cateodata e ultima melodie ascultata intentionat pentru ca imi place. De cele mai multe ori se intampla sa fie ultima melodie auzita la radio sau la televizor. Cel mai enervant e atunci cand melodia nici macar nu-mi place. Ma trezesc cu muzica in cap, pe strada, la bucatarie, in pauze...
Cel mai recent exemplu este aceasta melodie:



Explicatia e simpla. Oare de ce mi-ar ramane mie in minte aceasta melodie? Pentru ca asculta Maria si pentru ca se apuca sa cante "Nu mi-e frica de Bau-Bau" cand nici nu te gandesti...cum sa nu imi ramana in minte?
Si merg eu, om serios (e discutabil, dar...), pe strada si fredonez in gand "Nu mi-e frica de Bau Bau" ...cat de ciudat poate fi? Daca ar auzi cineva melodia din mintea mea in acel moment, cred ca s-ar prapadi de ras.
Cea mai tare intamplare de genul asta a fost cand mi-a ramas in minte o manea. Eu nu ascult (din propria vointa, de placere) manele, nu-mi plac manelele. Era ceva ingrozitor. Imi reveneau obsedant in minte linia melodica si versurile unei manele de-ale lui Guta, "febletea" mea, apropo...cand zambeste ma topeste (nuuu!).Problema era ca eu ma straduiam sa ma gandesc la altceva, ascultam alte melodii...Imi venea sa umblu cu o lingura in creieru-mi defect si sa scot de-acolo ciorba aia.
Si dupa cum spuneam, acum trec prin faza "Bau Bau" ...macar nu ma oripileaza si..."nu mi-e frica de Bau Bau".

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu