"Cedars of Lebanon"

In martie, acest an, formatia U2 a scos un nou album: "No lines on the Horison". Albumul a fost primit cu retinere de unii si cu mare bucurie de altii. Vechii fani considera ca din punct de vedere muzical albumul nu aduce nimic nou si ca suna exact ca tot restul muzicii U2, ba mai mult ca nici macar nu s-ar ridica la nivelul albumelor anterioare. Dezamagirea unora intra in contradictie cu bucuria altora care fie cunosc bine U2, fie abia il descopera.
Autorii muzicii de pe acest album sunt: Adam Clayton, Brian Eno, David Evans, Paul Hewson, Daniel Lenors, Laurence Mullen. Autorul versurilor este, evident, Bono. Acesta din urma scrie in general despre spirit, inima, relatii umane. U2 canta despre oameni pentru ca le pasa de ei, de preocuparile lor...
De pe acest album, cele mai bune versuri sunt ale ultimei piese, "Cedars of Lebanon". Aceasta este aproape recitata, nu cantata, intr-un murmur ca o confesiune.

CEDARS OF LEBANON
Yesterday I spent asleep
Woke up in my clothes in a dirty heap
Spent the night trying to make a deadline
Sqeezing complicated lives into a simple headline.

I have your face here in an old Polaroid
Tidying the children's clothes and toys
You're smiling back at me, I took the photo from the fridge
Can't remember what then we did

I have't been with a woman, it feels like for years
Thought of you the whole time, your salty tears
This shitty world sometimes produces a rose
The scent of it lingers and it just goes.

Return the call to home...

The worst of us are a long drawn out confession
The best of us are geniuses of compression
You say you're not going to leave the truth alone
I'm here 'cos I don't want to go home.

Child drinking dirty water from the river bank
Soldier brings oranges he got out from a tank
I'm waiting on the waiter, he's taking a while to come
Watching the sun go down on Lebanon.

Return the call to home...

Now I've got a head like a lit cigarette
Unholly clouds reflecting in a minaret
You're so high above me, higher than everyone
Where are you in the Cedars of Lebanon?

Choose your enemies carefully 'cos they will define you
Make them interesting 'cos in some ways they will mind you
They're not there in the begining but when your story ends
Gonna last with you longer than your friends...

Astfel, confesiunea este facuta din perspectiva unui ziarist, corespondent de razboi in Liban. Acesta, la apus, este pe o terasa si asteapta venirea chelnerului care intarzie, moment prielnic sa mediteze pe tema conditiei omului si pe tema razboiului intr-o atmosfera in care nici norii pe care se proiecteaza minaretele, nu mai au nimic sfant. Se intreaba chiar daca Dumnezeu, cel care este "higher than everyone" se mai afla printre cedrii Libanului, acolo unde copiii beau apa murdara din rau si soldatii scot firesc, protocale din tanc.
Ziaristul vorbeste despre conditia sa pe front, departe de femeia iubita pe care o priveste intr-o veche fotografie luata in fuga la plecare de pe frigider. Nopti nedormite pentru a scrie despre realitati complexe pe care le comprima in titluri simple.
Viata este "shitty" dar din cand in cand mai scoate la iveala si cate un trandafir care isi imprastie parfumul si apoi dispare. Totul, mai ales ceea ce este frumos, este trecator. Oamenii sunt buni si rai, indepartati de credinta sau aparatori ai adevarului...
Ultima strofa, care este si ultima de pe album, vine sa sublinieze niste adevaruri carora le da valoare gnomica: dintre dusmani si prieteni, cei care vor fi mai mult timp asociati imaginii tale vor fi dusmanii. Asa ca dusmanii ar trebui alesi cu mare grija, ar trebui sa fie interesanti pentru ca te vor defini mai mult decat prietenii trecatori...
Amestec de epic si liric, versurile sunt profunde, capteaza atentia si dau de gandit...