"...Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rana si se lipeste de ea de nu-l poti desface decat cu suferinte de neindurat...dar doua suflete care s-au impletit...au crescut apoi laolalta?(...)cum sa primesti formula de metafizica vulgara ca iubirea sufleteasca e o conjugare de entitati abstracte, care cand se desfac se regasesc in aceeasi forma si cantitate ca inainte de contopire: doi litri de apa si sare, pusi la distilat, dau un litru si jumatate de apa si o jumatate de litru de sare; amestecat iar si iar ai doi litri de apa si sare? A crede ca iubirea sufletelor e o astfel de combinare simplista, inseamna, fireste a discuta ca toata lumea, prosteste (...)
-O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie...Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput , sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror alte prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei. Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma."
(Camil Petrescu-"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi")
Eu stiam ca: Dragostea este ca un bandaj aplicat pe o rana deschisa. Si cu cat lasi mai mult timp bandajul acolo, atunci cand il vei scoate durerea si suferinta vor fi mai mari. Oricum ideea este aceeasi :P
RăspundețiȘtergereNu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.”
RăspundețiȘtergere