30 mar. 2009

Ora buclucasa

Duminica dimineata...suna alarma de la telefon...nimic surprinzator ca doar eu l-am pus sa sune cu o seara inainte. Intind mana si aman o data ca doar nu se enerveaza sa strige la mine:"Da' trezeste-te odata leneso, ca-i dimineata, altii sunt satui de munca la ora asta!" (nu ca ar fi fost asa tarziu...) Mai suna o data. Am si o melodie mai lenta si nu are volumul asa de tare : sa nu ma ia prea tare de dimineata sa ma sparii rau...asa sensibila cum ma stiu sa nu raman cu sechele :) . Il opresc de data asta dar mai stau putin in pat sa nu ma ridic brusc si sa ma ia cu ameteala, plus ca intre timp ma gandeam la ce aveam de facut pe ziua respectiva. Mai stau vreo cinci minute, ma dezmeticesc sa nu sar direct in chiuveta de la baie.
Nu apuc sa-mi termin cele cinci minute planificate ca suna telefonul: Carmen!
-Fataa! ce faci?
-Stau in pat, zic foarte firesc si calm.
-Pai nu ai pregatire, azi?
Brusc, instantaneu, deodata realizez (fara sa-mi mai spuna nimeni ) ca se schimbase ora si eu uitasem sa-mi setez ora pe telefon...Ca doar telefonul meu nu-i asa destept sa-mi zica: "Hei, madam, vezi ca-i sapte dupa mintea ta dar de fapt e opt dupa mintea celorlalti muritori normali , care nu-s cu capu-n nori...ca tine..." Si daca n-as fi stiut era o chestie, dar stiam...bine ca am pus alarma ca ora mi-o schimba ...bunica, de nu mai e...
La fel de bine puteam sa nu pun nicio alarma ca tot aia era, tot Carmen m-ar fi trezit cu telefonul ei (Va multumesc, doamna, :) ca existati...)
Asa ca sar ca arsa. Am nimerit jetul de apa din prima. Periuta cred c-a sarit singura in mana cu tot cu pasta pe ea. De imbracat nu stiu cum m-am imbracat si cu ce ( important era sa ies din pijamale). Ce sa mai zic de machiaj (se poarta natural)...prin par am dat de doua ori cu mana, sper sa fi stat cat de cat normal. Daca n-a lesinat nimeni inseamna ca eram fireasca si demna ca o profesoara ce sunt :))
Nici nu mi-am imaginat ca pot sa fiu asa de rapida. Duminica dimineata cred ca am simtit pe pielea mea ce cred ca simteau baietii in armata, cand se dadea alarma (exagerand putin proportiile dezastrului in cazul unei intarzieri)...cred cel putin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu