Maria

Cand era mai micuta( mai micuta de 2 ani si 8 luni :) ) Maria mai scapa cate ceva pe jos si din instinct imediat aduna. Exact la fel facea si cu mancarea: lua de jos si se apuca de mancat in continuare. 

Am gasit eu o explicatie care se pare ca a convins-o mai mult decat faptul ca-i murdar, ca se poate imbolnavi si ca o sa o duc la doamna doctor. Ii spun ca de jos mananca  un catel si o pisica, si ea sa lase acolo biscuite, fornetti, pufuleti...

De atunci, cand scapa vreun aliment pe jos zice:

-Lasa, sa mananse  si un casel! si se  uita la mine cu sprancenele stranse ca si cum mi-ar explica mie ceva sa inteleg.

Intr-o zi scapa un servetel cu care se stersese la botic. Da sa-l ia de jos, se intoarce spre mine si zice explicativ:

-Lasa ca se sterze un casel cu el!

Maria, cand sta pe olita, vorbeste vrute si nevrute. Parca ar fi locul ei de meditatie. O data, aude pe fereastra un catel care scheuna:  

-Auzi? Caselul!  Panze dupa mama lui! Ii e foame... mama lui s-a dus la magazin sa cumpere oase si nu l-a luat si pe el. Salacuuu!

Pune manutele pe obrajori si da din cap foaaarte ingrijorata . :)