Stau si stau si nu-mi mai vine sa scriu...uneori unii imi cereeaza impresia ca n-am voie sa gandesc ce gandesc , ca n-am voie sa spun lucrurilor pe nume, ca tre sa facem frumos c'asa-i bine si elegant ...mai ales daca asa au fost invatati din partea mea, indiferent de situatie...bla , bla, bla...nu mai vreau sa ma gandesc la asta...naspa , aiurea, cam nasol...
A fost odata ca niciodata...
Mai desenez niste patratele, niste liniute, niste cerculete...umplu spatii in literele cu bucle...I never thought it could happen to me!
Ce ciudata e viata! mai ciudata decat pot eu gandi...si nici eu nu-s prea normala! Largesc gandul si incerc s-o cuprind...nu se poate...ca sa poti s-o cuprinzi trebuie sa o traiesti mai intai....
De ce? deoarece..because ...spune englezul. Mai beau putina apa plata...la scoala e cam naspa...
Trebuie sa inchei un contract de colaborare cu Dramaticul. Nu mi-a placut prea tare Caragiale pe scena in Galati. Putin fortate adaptarile si improvizatiile. Poate am eu in minte altceva...alta viziune. Poate eram eu prea obosita sa mai fiu receptiva.
Daca-i spui cuiva sa fie civilizat e santaj? asa cica! Eu nu santajez, eu cer sa fie civilizat, pur si simplu...
In alta ordine de idei...ma impresioneaza prea mult inteligenta. E normal de fapt, sau ar trebui sa fie...nici nu mai stiu...miscarea browniana e nimic pe langa ce-i in mintea mea...
Tre' sa ajung la coafor sa mai taie pe ici pe colo. Nu sunt coerenta...e evident, nu trebuia sa mai subliniez...si ce?
Parca a umblat cineva prin gandurile mele , asa... cam cum umbli cu furculita prin spaghetti ...Si dupa ce-a umblat le-a bagat inapoi in graba, indesandu-le in dezordine. Acum le scot pe rand asa cum vor sa iasa...asa vor ele...nu le mai bag la loc ...sa ramana doar cele care vor sau cele la care inca nu ajung.
Nu mai vreau sa beau cafea pentru ca ma doare inima. Daaa...pana cand? pana maine dimineata. Maria se uita la Scooby Doo si ma tot intreb: de ce ii place? Nu am sa inteleg niciodata: un caine cu ranjet tampit, niste copii cu miscari de marionete si niste monstri(oribili) -raufacatori mascati...cum de starnesc atatea pasiuni?
De parca pasiunile celor mari sunt de inteles...la fel de ciudate si inexplicabile...
De ce vreau eu mereu explicatii la orice? Asa sunt eu...
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
RăspundețiȘtergerePS: nu-mi apartin cuvintele de mai sus dar...mi-au placut f mult
Sunt din povestea o inima perfecta. Imi permit sa zic si eu ceva. Ranile se vindeca... dar cicatricile???
RăspundețiȘtergered
RăspundețiȘtergere