Vanzatorul de iluzii

Nu vazusem jucand,pana aseara, trupa teatrului dramatic "Maria Filotti"din Braila. S-a jucat o piesa adaptata dupa "Petrecere intr-un pian cu coada" de Mihai Ispirescu, in regia lui Radu Nichifor.
Piesa incepe pe un ton umoristic, insa treptat realizam ca de fapt este o tragedie.Incet, incet, actiunea creste in intensitate si se ajunge la senzatia ca abia mai poti respira. La acest moment de inalta intensitate contribuie piesa in sine cat si jocul actorilor, muzica, jocul de lumini, coregrafia, dansatorii. Dansatorii(ingerii) si jucau in acelasi timp, ilustrand perfect schimbarile trairilor personajului.
Piesa se poate usor incadra in teatrul metaforic, ilustrand si sincretismul:teatru, muzica, dans, coregrafie. Ceea ce se intampla este doar o iluzie, pare a se intampla.Personajul principal traieste tragic blocarea intre doua planuri: real si imaginar, ca si cum ar fi prins intr-o bucla temporala determinata de propriile sale dorinte.
Ceea ce se petrece in plan real se leaga de personajul masculin, Vlad, un actor care a cunoscut succesul in capitala, intors acasa, intr-o localitate din provincie, pentru a-si "rescrie" viata esuata, dandu-i un alt curs. De ce isi considera viata esuata? pentru ca nu a avut parte de dragoste adevarata. Cand ar fi putut sa o aiba, i-a dat cu piciorul cu mare usurinta. Acum, la maturitate, realizeaza ca putini sunt alesi sa aiba parte de ea.
El vrea sa-si "rescrie" povestea vietii intorcandu-se acolo unde crede ca isi gasise iubirea, sperand ca poate recrea un destin dupa propria vointa si dupa noile sale valori, in centrul carora sta dragostea.
Tot din planul real fac parte si cei doi parinti ai lui Vlad, cei care alcatuiesc o familie nefericita, in esenta. Batranul tata este nefericit pentru ca nu a avut parte de dragoste, sotia sa fiind o farmacista rigida, scortoasa, sobra, care-i baga pe gat fel de fel de ceaiuri.
Astfel, Vlad, un barbat matur, cu inceput de calvitie si usor grizonat, cu aer de artist nefericit, are impresia ca nimic nu s-ar fi schimbat in localitatea sa natala. Toti par neschimbati, cu exceptia sa si a parintilor sai. De ce? pentru ca el vrea sa-si reia destinul din punctul in care crede ca i s-a oferit posibilitatea iubirii, fericirea alaturi de Alina, femeia iubita.
Aceasta mare dorinta determina confuzia continua dintre real si imaginar. El ajunge sa intalneasca o fata din planul real,in care o recunoaste pe Alina. Aceasta tanara intra in jocul sau, realizand ca ceva era in neregula in mintea barbatului.
Vlad nu vrea sa ramana in planul real dar nici nu este primit in planul imaginar. Piesa ar fi trebuit sa se termine cu separarea celor doua planuri si cu ramanerea nefericita a lui Vlad in planul real. Intervine insa Mondialul, un personaj simbol ce pare a reprezenta puterea demiurgica ce pune ordine in iluziile oamenilor. El insa nu poate determina hotararile lor, deoarece fiecare are liberul arbitru si fericirea pare a depinde doar de ei. Astfel, vazand marea durere a lui Vlad care nu poate ramane in planul ireal oricat de mult si-ar dori, face un compromis si-l lasa sa patrunda dinnou in planul imaginatiei sale, chiar daca asta ar insemna nebunia...e alegerea lui...
Am retinut mai multe idei, dintre care aceea ca ar fi bine ca toate casatoriile/iubirile sa inceapa cu sfarsitul. Si avertismentul conform caruia ar trebui sa fim foarte atenti la inceputuri.