"Copilul rebel"

Mai ieri am scris un text despre modul in care noi toti alunecam in rutina, in banal, in 'nimic' si apoape ca nu opunem nicio rezistenta. Temperamentul mioritic ne caracterizeaza, orice am spune. Nu vorbesc doar despre altii, ma recunosc destul de bine si pe mine in descriere. Desi, daca ma gandesc la unele intamplari si decizii din viata mea, as putea sa demonstrez contrariul...
Toti am inceput sa avem "reflexe prea conditionate", sintagma aceasta (care-mi place tare mult) le apartine celor de la "Omul cu sobolani" (piesa-"Razna") si ilustreaza atat de bine omul contemporan...
Tot celor de la "OCS" le apartine si :

"Copilul rebel"
sunt chiar aici in fata ta
nu ma lasa, hai nu te lasa...
stii absolut totul despre mine,
asa cum stiu si eu totul despre tine...

eu sunt copilul rebel din tine,
sunt nebunul care stie ce-i bine,
pentru tine,pentru mine,
mai ales pentru tine...

fac orice ca sa ma simt mai bine
eu sunt cel ce traieste in tine,
uita-te doar in oglinda mai bine
eu sunt copilul-copilul din tine,
eu te ridic te fac sa fii mai bun
eu te las sa fii un pic nebun,
sunt partea din tine care stie ce-i bine
eu sunt copilul-copilul din tine...

sunt tot ce stii tu despre frumos,
eu nu te las s-arunci hartii pe jos
eu iti arat tot ce e bine,
te-nvat sa privesti lumea prin mine.

Omul vorbind cu sinele sau, sau omul incercand sa se regaseasca, sa se recunoasca atunci cand constientizeaza indepartarea de sine insusi, indepartarea de menirea lui de om, de a trai.
Regasirea este destul de dificila pentru ca noi toti aveam grija sa inabusim tot ce-i firesc si natural in noi, tot ce-i spontan si plin de viata. Ne comportam scortos, controlat, cenzurat...ca nu cumva sa vada ceilalti ca simtim, ca ne bucura unele, ca ne intristeaza altele...de parca ar fi rusinos sa simti sau sa faci ceea ce te face sa te simti bine.
"Copilul din noi" ne face sa fim din cand in cand "nebuni", daca a face ceea ce te face sa fii fericit se numeste nebunie. De fapt, tocmai "nebunia" asta da farmec vietii, alunga rutina si ne face sa fim altfel decat niste robotei blazati cu "reflexe prea conditionate"(prea educate).
Se stie ca cea mai potrivita alegere e cea care apare prima in minte, apoi insa apar regulile, interdictiile, moralitatea...ajungem sa ne cenzuram gandurile si cand suntem singuri. Dar mai realizam ce e bine cu adevarat pentru noi?
Copilul din noi, cel care nu poate fi controlat nici macar de ratiunea noastra, ne mai poate ajuta sa luam viata ca atare. Impulsurile spre gesturile "nebunesti" pot fi puse pe seama lui...dar poate ca nu ar trebui doar sa-l lasam sa iasa din cand in cand la suprafata, poate ar trebui sa-l scoatem singuri la iveala..."fac orice ca sa ma simt mai bine" si toti vrem sa ne simtim mai bine.
"Te-nvat sa privesti lumea prin mine" ...imi place "copilul rebel" si cel din mine!