"Yes Man"

De cand tot voiam sa vad filmul aceasta , "Yes Man", aproape ca uitasem ca-l am in casa.
In cele din urma l-am vizionat, insa nu as putea spune ca am fost chiar asa de entuziasmata. Te binedispune e adevarat, razi, dar nu chiar asa cum ma asteptam.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca filmul a fost realizat avand ca punct de plecare experienta de viata a unui ziarist, care timp de sase luni nu ar fi raspuns decat cu "da" la intrebarile ce necesitau raspuns cu "da" sau "nu". De ce m-a surprins? Pentru ca mi se pare irational sa-ti propui ca indiferent de situatie, de circumstante sa spui "da".
Ceea ce a vrut de fapt sa transmita filmul este ideea de bucurie a vietii; sa te bucuri ca traiesti fara sa ratezi oportunitatile care ti se ofera. Nu se face trimitere neaparat la lucruri imposibile ci la posibilitatea fiecaruia de a se bucura de viata cu ceea ce are la indemana. Ramanand pasiv la ceea ce se intampla in jurul tau, lasi viata sa treaca pe langa tine. Carl, eroul filmului, duce o viata monotona, este posac, nici nu zambeste, iar incercarile tuturor celor din jur de a-l antrena in viata par sterile pentru ca el nu stie decat sa refuze si sa spuna "nu".
De fapt el pierde propria viata zacand , vegetand de unul singur in casa in fata unui televizor prin care vede, la care deja nu se mai uita.
Oportunitatile care i se deschid odata ce incepe sa spuna "da", il pun in situatii neplacute initial ca mai apoi sa-i schimbe total viata in sens pozitiv, reusind chiar sa-si gaseasca o noua iubire.
Ceea ce era la inceput intamplare se transforma apoi in destin dorit, pentru ca cel care spune "da" este el, si el este cel care hotaraste si nu o entitate care l-ar putea pedepsi daca ar spune "nu".
Ideea ar fi ca daca am fi mai deschisi, mai optimisti, mai zambitori, mai curajosi daca nu ne-ar fi frica de ridicol si de ceea ce spun altii, viata ar fi mai bogata si ar parea mai lunga. Ma gandesc doar la o zi in care staaai intr-un singur loc (asa cum statea Carl in fata televizorului, dupa ce se intorcea de la banca, locul sau de munca): nu faci nimic important, esti totusi epuizat si trist, iar timpul trece fara sa fi realizat nimic , ceva care sa conteze pentru tine sau pentru ei din jur.
Apoi ma gandesc la o zi incarcata, in care la sfarsitul zilei iti este si greu sa recapitulezi tot ce-ai trait ca nu cumva sa uiti ceva...nu ai impresia ca timpul se dilata, ca traiesti mai multe vieti intr-una? Dar de fapt asta ar insemna sa traiesti cu adevarat.
Filmul este totusi o invitatie la a trai.