Festina lente

Mare dreptate aveau latinii...eu oricum sunt mereu intr-o vajaiala continua, desi nu ma grabesc .
Ieri trebuia sa ajung undeva la o anumita ora. Nicio problema: am calculat cam cat fac pana acolo, cam cat imi ia sa ma pregatesc. Ma incadram perfect in timp. Alesesem hainele, mai aveam doar de calcat.
Cand sa ma apuc de calcat, imi dau seama ca alesesem o fusta a carei jupa se ridica aiurea. Nu-i nimic, zic in mintea mea: o prind cu un ac in cateva puncte si nu se mai ridica sa ma trezesc cu ea in jurul taliei. Zis si facut, termin treaba cu fusta.
Ma apuc de calcat. Intind bluzita, dau cu fierul...surpriza! Ramaneau niste urme. Bag bluzita la spalat si caut altceva, aleg o camasuta. Sterg bine fierul pe talpa si incep iar. Calc ce calc si iar se pateaza. Cred ca aveam si eu temperatura fierului. Ma uitam la fierul de calcat si el statea nevinovat in fata mea, cam fierbinte e adevarat dar fara sa dea semne ca ar fi ceva in neregula cu el. In cel mai rau caz il aruncam la gunoi...ce-as fi putut sa-i fac?
Incep sa dau cu fierul pe o carpa, poate, poate se vede ceva...culmea e ca pe acea panza nu se vedea nimic. Ma supara , iar timpul trecea. Imi dau seama ca probabil ramasese putina apa in el si acum cand se scurgea, lasa petele.
In cele din urma reusesc sa-mi calc ceva sa am o tinuta completa.
Carmen imi dadea telefon, ca unde am ajuns? Pai, mmm, abia ies din casa. Bine ca era pe strada si nu putea sa-mi spuna mai multe, asa ca s-a limitat la un "hai, fata, grabeste-te!"
Ies din scara, merg ce merg si realizez cu maaare surprindere ca acum nu se mai ridica doar jupa ci mi se ridica fusta cu totul, din cauza locurilor in care prinsesem fusta de jupa. Desteapta, mai sunt ! (adica nu) imi spun , facandu-mi singura "complimente" pentru solutia pe care o gasisem.
Mergeam cu o mana pe o coapsa in incercarea de a mentine fusta dreapta. Cine ma vedea cine stie ce-si imagina...
De intors din drum, nicio sansa, era deja prea tarziu. Pe drum primeam telefoane:"Acum unde esti? " raspundeam ca sunt cu putin mai departe decat eram de fapt. Ajung in cele din urma, o linistesc pe Carmen cu explicatia mea , ca prea ma privea ucigator. Normal ca-mi spune :"Da' nu puteai sa-ti tragi pe tine niste blugi si-un tricou!" Da! dar eu voiam sa ies incaltata cu sandale, si mergeau mai bine la fusta.
Din moment ce nu s-a suparat, e clar ca a inteles situatia.Sa intarzii putin ca sa porti neaparat niste sandale, poate ca merita.
M-am grabit eu, dar cam incet(pentru ca nu am ajuns la timp), insa pana la urma a iesit bine!