Cuvintele

Mi se par atat de importante cuvintele in relatiile cu ceilalalti. Modul in care vorbesti, ce cuvinte folosesti, intonatia, tonul...tot.
Pana la urma, doar prin cuvinte poti face pe cineva sa planga, sa rada, sa fie trist, vesel, optimist. Sunt niste magice chei pe care noi oamenii le folosim pentru a deschide sufletul cuiva sau pentru a ne deschide sufletul ( mare dreptate avea Nichita Stanescu). Iar cuvintele sunt la indemana oricui. Acest lucru poate fi unul bun sau unul chiar periculos. Depinde de "manuitorul" cuvintelor, de ceea ce are in suflet, in minte, in intentie. Depinde si de fragilitatea sau taria celui care le primeste.
Sunt si cuvinte aruncate, cuvinte care nu sunt neaparat chei ci doar instrumente, sunt folosite fara sa oglindeasca. Sunt si cuvinte ce se vor chei, cuvinte "mari" care au drept intentie crearea unor stari ...nu-mi place folosirea fortata a cuvintelor.
Cei mai multi dintre oameni nu acorda atentie valorii cuvintelor, doar le folosesc , doar comunica, doar transmit informatii( poate acesta a si fost scopul initial al cuvintelor), nu se gandesc cam niciodata la semnificatii, substraturi...
Pentru mine, orice enunt pare un text de interpretat, mai usor sau mai greu. Unele texte nici nu-ti pun creierul in functiune, intelegi din reflex. Alte texte ma coplesesc: trebuie sa aflu eu exact cine-i cel ce vorbeste, de ce spune ce spune, ce vrea sa comunice, ce stare are, de ce se foloseste anumite cuvinte si nu altele, de ce se repeta unele, de ce in anumite contexte apar unele cuvinte si nu altele... interpretez si punctele de suspensie in x feluri...
Ce sa mai zic de ambiguitate, enunturi echivoce sau de enunturile eliptice ? mi se par jocuri de logica.
I'm a freak! :)) cineva trebuie sa caute o camasa de forta !
Caut cuvinte cu care sa ma joc: ale mele si ale altora. Jocul nu e intotdeauna placut...