5 mai 2009

Rutina

Suntem sclavii rutinei zilnice. Mereu ne plangem de oboseala, de plictiseala, de urat, si cu toate acestea nu facem mai nimic pentru a iesi din starea asta cenusie, terna care ne cuprinde. Senzatia poate fi usor comparata cu scufundarea in clei sau in nisipuri miscatoare. Desi ai impresia ca nu ti se intampla nimic, de fapt, te pierzi incet, incet fara sa-ti dai seama ca patesti ceva rau, doar senzatia-i neplacuta chiar daca nedureroasa.
Cufundarea in obisnuinta, in gesturi reflexe e ca o cufundare in clei: te duci la fund si apoi ti-e sila sa mai faci gesturi ca sa nu se mai intinda cleiul, sa-ti aminteasca in ce ai cazut. Sau senzatia de cufundare in nisipuri miscatoare: cu cat incerci sa faci ceva ca sa te salvezi (sa iesi din rutina , sa traiesti) cu atat realizezi ca te cufunzi cu totul, pentru ca incercarile sunt doar intamplari si nu mod de viata.
In "Neverending Story"("Povestea fara de sfarsit") se vorbea despre 'Fantezia' , un tinut al imaginatiei si despre uratul 'Nimic' care ameninta sa inghita 'Fantezia'. Ei bine, eu cred ca Nimicul e pe cale sa puna stapanire pe noi. In fiecare zi ne trezim si facem aproape masinaliceste tot ceea ce facem intotdeauna: mereu, mereu un program ce se repeta obsedant, cu mici variatii. Devenim niste robotei care-si limiteaza trairile la ceea ce presupune programul.
Cu toate acestea ne dorim sa traim vesnic, suntem foarte afectati de ideea mortii.
Sa presupunem ca am fi vesnici...oare ce s-ar intampla? am fi la fel de mioritici? am mai fi la fel resemnati, de cuminti...de robotei?
Cred ca societatea ar avea cam doua posibilitati: ori am fi atat de evoluati incat modul de viata s-ar apropia de perfectiune, ori lumea ar lua-o razna din cauza increderii omului ca orice ar face, de murit nu moare. In cea de-a doua situatie cred ca ar trebui sa apara noi reguli , legi adaptate eternitatii.
Pentru a nu ne pierde in clei, in nisipuri miscatoare , in rutina, fiecare ar trebui sa-si gaseasca un punct de sprijin, ceva care sa stimuleze, sa dea incredere , sa dea viata, zvac.

Un comentariu: