Sotul, pe patul de moarte, slabit si palid, simte ca i se apropie sfarsitul si abia soptit spune:
-Draga mea...
-Da, dragule, te ascult!
-Eu, eu voi muri, nu-i asa?
-Lasa, nu te mai obosi, nu mai vorbi...
-Daaa, sigur am sa mor si stiu ca-n viata asta am gresit...
-Hai, nu te mai obosi, dragul meu!
-Nu! Asculta: eu voi muri, dar inainte de a te parasi pentru totdeauna trebuie sa-ti marturisesc ceva...
-Nu trebuie sa faci asta, iubitule, nu te mai ingrijora...
-Ba, da! Trebuie sa vorbesc despre asta!
-Calmeaza-te, iubitul meu!
-Asculta! Trebuie sa stii, nu pot pleca ducand povara aceasta dupa mine: am facut dragoste cu sora ta...dar si cu Mirela, cea mai buna prietena a ta, si cu Nina, secretara mea...si...si cu Mimi, sotia lui Ion...si...ar trebui sa stii acestea...de cand ne-am casatorit...te-am inselat mereu...
-Stiu, dragul meu, stiu...
Il mangaie usor, ii tine mana intr-a ei si-i spune bland:
-Acum relaxeaza-te, iubitule...si lasa otrava sa-si faca efectul...
Este foarte tare bancul! :))
RăspundețiȘtergereAsa-s femeile: intelegatoare si iertatoare! :)
RăspundețiȘtergere