Blog in lant

Am si eu blog de mai putin de o luna si a-l scrie e o metoda de destindere chiar placuta. Spuneam cuiva ca ma simt ca in adolescenta mea( acum cateva sute de ani, greu de localizat in timp)cand imi tineam un jurnal cu ganduri nazdravane.
Cei din anturajul meu nu se prea ocupa cu lucruri de genul asta, asa cum nici eu nu am avut nici in clin nici in maneca treaba cu blogurile. Chiar ma amuzam de reactia lui frate-meu:'Ti-ai facut gglob, globbb, blog d'ala' zice mimand atitudinea becalesciana a lui Jiji.
Aude si sotul sora-mi de treaba cu blogul si brusc, antenutele pe sus: si cum, si ce, ce fel( de parca eu as fi marea cunoscatoare, tot ce fac e sa scriu). La cateva zile imi trimite pe mess adresa blogului sau: Spirid72. Citesc, ma conving de faptul ca are talent la scris, ca doar n-a fost degeaba pe la concursuri cand era bighidiu. Dorin are un debit verbal... mama, mama daca ar scrie la fel de mult cat vorbeste, cred ca ar ajunge din urma si pe cel mai vechi blogger :)
Si se apuca Dorin al meu sa scrie pe blogul lui cu drag si spor. Iar cand zic asta, asta se si intelege: scrie de parca ar fi trebuit sa vina sfarsitul lumii si el nu apucase sa-si arate talentele scriitoricesti pe net.
Aflu de la sora-mea ca nu mai vedea nici in stanga , nici in dreapta, nici pe ea si nici pe fie-sa Dana care se dadea cu pasta de dinti pe picioare, prin dres, pe post de crema, ca asa vazuse la maica-sa(Dana are doar un an si patru luni).
Am ajuns sa ma acuze sora-mea de corupere...zice:'O omor pe Ana! Ce-i trebuia lui Dorin blog?' Nu era de ajuns ca-i la munca mai tot timpul iar cand mai avea timp liber era tot numai FIFA nu stiu de care? I-a sters sora-mea odata jocul...sa vezi scandal cu nebunul :) apoi si-a gasit unul mai nou si mai bun, deci tot raul spre bine, pentru el...
Si dupa cum spuneam, eu, o incepatoare intr-ale bloggaritului( nici nu am invatat sa merg singura, inca ma mai tine de mana cineva)am ajuns sa-i determin pe altii sa-si doreasca sa-si faca blog.
Aseara, cumnata-mea se distra cautandu-si nume pentru blog. Abia astept! Sper sa scrii despre Petrica, sefa ta...Lasa ca nu se uita ea pe anonimul meu blog, are alte treburi mai importante de facut...te urmareste pe tine...ha! ha! Nu simti ca te arde ceva in ceafa? E privirea Petricai! Ce mult imi place cand ii spun numele...stiu, sunt sadica! Da' ce e doar o Petrica in lumea asta?
Uite asa, eu influentata de cineva sa-mi fac blog, influentez pe altii la randul meu...