Astazi, fiind o zi intunecata, mohorata si chiar friguroasa, ne-am hotarat sa mergem in Gradina botanica la Planetarium si la acvarii.
La planetarium ar trebui sa mai merg de cel putin trei ori pana sa retin ce spunea nene ala de acolo. Stiu eu ca sunt muuulte stele, constelatii, galaxii, nebuloase(ca in mintea mea)...dar pana sa-mi imaginez: tauri, gemeni, parul Berenicei, cainele mare si pe cel mic, vulpea, M34 si alte M-uri, cand ma uit la cer, e cale lunga. Am eu imaginatie( si inca ce) dar cunostintele mele de astronomie sunt nule.
Pot spune ca mi-a ramas in minte o explicatie. Orice soare arde pana consuma tot hidrogenul disponibil si apoi...dispare provocand un val imens, luminos ,rosiatic, in urma lui ramanand o stea pitica. Exact asa se numeste. Sugestiv nume pentru a ilustra diferenta dintre ceea ce a fost si ceea ce a ramas. Intensitatea initiala si lipsa de stralucire finala.
In mintea mea am facut imediat o paralela: si in viata omului apare incandescenta iubirea intensa, luminoasa, datatoare de viata si energie, iradianta. Transforma in interior si in exterior, o vede toata lumea(caci se citeste pe fata), iti da dureri de cap(ca la insolatie), provoaca arsuri, rani(daca nu esti atent, prevazator).
Mai tarziu insa, dupa ceva timp(nu asa mult cum ne-am imagina) se consuma si ramane din ea o "stea pitica", o amintire, o umbra modesta a ceea ce a fost o flacara de necontrolat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu