26 feb. 2009

Maria zuza

Intr-o zi, intru in sufragerie dupa ce avusesem putina treaba prin bucatarie si mi se parea ca e suspect de liniste pentru o camera in care se afla Maria. Si...privesc...
ma uit cu ochii mari cat cepele (ca in imaginile de la desene animate).
Maria statea in mijlocul camerei cu o pereche de incaltari in mana si-i lingea pe talpa. Cand ma vede, se uita la mine fericita si zice:
-Immm, se buuun! delisios !
N-am stiut cum sa-i iau mai repede pantofii din mana. Si nici acum nu-mi pot explica de ce are placerea de a baga praf, pamant in gura.

Maria are un fel de tic: ii apuca de ureche pe cei pe care ii iubeste atunci cand ii imbratiseaza. Incerc sa o dezvat si o tot cert ca sa nu mai faca asa.
Intr-o zi cand o tineam in brate, ma apuca de ureche.
-Ia mana de pe ureche! zic repede.
Ea raspunde foarte convingator:
-Eu doal o tin sa nu cada!...

In parc, Maria se duce la un baietel cam de aceeasi varsta cu ea, pe care nu-l mai vazuse niciodata. Se posteaza in fata lui:
-Sunt Maria!
Baiatul, nimic.
-Heeei! Sioc, sioc (cioc, cioc)!bate cu manuta in capul baietelului... Eu sunt Maria, n-auzi?
Se uita la el ridicand sprancenele, nedumerita:
-N-ai auzit de Maria? (cu convingerea ca o fi si ea vreo vedeta, ceva)Saracul baietel se uita intimidat la nebunica si nu stia daca sa mai stea sau sa fuga la maica-sa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu