Dupa...

Si uite asa...cat de usor se trece la o alta stare civila...Ieri dimineata eram casatorita, ieri dupa 12, nu mai eram. Simplu...
Ma asteptam sa ma simt cam aiurea, chestii de-alea ca-n filme, disperari, angoase, regrete tardive...lacrimi. Dar nu, m-am simtit normal, atat de normal cat se poate simti un om proaspat divortat. Mai suparata am fost cand am chinuit bancomatul la Transilvania si am observat ca nu-mi intrase al 13-lea :), lasa ca intra astazi.
Cand ma gandeam la decizia mea de a divorta, ma suna cineva ca nus'ce vrea sa-mi comunice. OK, zic...hai , comunica! Si mi-am dat seama pentru a mia oara ca am facut bine ce am facut...Numai cat vorbesc despre motivele divortului si mi se urca sangele la cap...,mai ales cand cineva ma acuza ca"o femeie tine o casnicie". Si ce, ea tre sa accepte si tampenii, sa traga singura de o casnicie, ca-i datoria ei, iar el sa stea linistit ca are ea grija de probleme...Datoria lui care-i? Sa aduca niste bani in casa si sa insamanteze?
O casnicie-i mai mult decat o alianta financiara si sex constant cu aceeasi persoana.Unii nu inteleg asta...si nu tre sa fii neaparat casatorit sa ai o relatie mai fericita decat orice casatorie in care apar formalitati si aparente.
Numai cat ma gandesc la niste "poze" de aparenta de familie fericita, mi-e rau...si de ce sa tragi aiurea? Pentru ca ceilalti sa zica: 'Ia uite ce familie fericita, ce bine se inteleg! 'Iar in intimitate: tac,pac!, gata datoria de sot, cateva calcule financiare si ...gata: fericire.
Poate ma cred eu lupul moralist, dar parca m-am trezit dintr-un vis in care incercam sa ma insel pe mine insami de dragul aparentelor. Nu trebuie facut cam nimic doar de dragul aparentelor...
Si...vorba Mihaelei Radulescu, cu care am fost de acord, chiar daca nu mi-e foarte simpatica: "cand simti ca nu mai merge, mai da-ti o sansa..."