Somnolenta

Cred ca ma atinge si pe mine raceala. Iar am dureri surde de cap ce imi creeaza impresia ca ma strange un cerc in jurul craniului.
Normal ca am luat aspirine si paracetamol, iar cafeaua, prietena mea, ma tine pe picioare...ca doar mai am si alte treburi decat sa zac in pat. Cand m-am privit in oglinda mi-am vazut ochii de caprioara ranita(ha! ha!) de parca plansesem toata noaptea sau de parca ma uitasem la sudura pentru a obtine un efect asa spectaculos...
Si, spre surprinderea mea, am adormit pe la 14 desi trebuia sa plec de acasa. Am atipit vreo ora si ceva.N-am mai dormit la pranz de prin vara trecuta, daca imi amintesc bine. Ca de, daca adorm am impresia ca pierd timpul, timp in care pot face orice altceva decat sa zac in pat in stare de somnolenta.
Zic eu ca am dormit dar de fapt am stat intr-o stare de semitrezire in care nu-mi puteam opri creierul sa fuga aiurea...Ma enerveaza tare starile astea. Pai, ma simt obosita, ma doare capul si zic: hai sa-l odihnesc pe nenea cap. Si el, nu si nu, ca asa vrea el, ce treaba are el cu mine...in sfarsit, am atipit in doua trei randuri, in decursul a o ora si ceva( ce somn odihnitor...).Iar daca se incapataneaza sa alerge dupa cine stie ce idei, o incurc rau de tot, nu adorm nici daca-mi pun perna pe fata.
Dar dimineata...ce-as mai dormi! Ooo, ce-as mai sta in pat, macar pana pe la 10 si macar o data pe luna..sau din cand in cand. In cate-o dimineata imi vine sa aruc telefonul cand aud alarma. Sau sa pun perna peste el intr-un gest criminal...
Poate se trage de la faptul ca sunt nascuta la 12 ziua, si in zi de duminica. Probabil m-am nascut lenesa iar ceasul meu biologic imi tot spune ca pe la 12 ar trebui sa ma trezesc.