Eu si usile

Mi s-a spus de mai multe ori ca am un mod anume de a deschide usile. La inceput am crezut ca cel care imi spusese cauta nod in papura si ca de fapt eu deschid usile foarte normal, daca pot spune asa...mie cel putin nu mi se parea nimic nefiresc.
Apoi mi-a spus altcineva:'vezi ca a cazut varul in jurul usilor'( mai in gluma , mai in serios). Hmmm...mai, zic eu in mintea mea, cred ca o fi ceva.
Alta observatie:'sa nu darami usa...' Eu sunt cam micuta de felul meu si astfel de observatii par a starni rasul, pentru ca vin impotriva a ceea ce se vede. La fel, ma consider o persoana calma, asa ca ma gandeam ca ceilalti sunt pusi pe glume.
Dar acum si la scoala!
Cand intru odata in cancelarie, o colega zice:'a venit vijelia!'...dar eu nu sunt o vijelie, sunt mai mult un vanticel de primavara...
Alta data, dupa ce intru:'Pai, cine sa fie, Elvira!'.
Intr-o zi ajung mai devreme, intru in cancelarie si observ ca o colega ridicase capul din hartiile in care se uitase pana atunci, se uita tinta la mine de parca astepta sa-i dau vestea ca Osama Bin Laden a trimis iar avioanele in turnurile gemene. Ma intreaba;'S-a intamplat ceva?' Mi-am dat seama ca se speriase din cauza ca am intrat val-vartej pe usa.
Daaa...cred ca trantesc usile si intru navala...este o realitate. Cand iti spune unul ca esti intr-un fel, poate nu crezi.Cand iti spun doi, inca mai ai urme de indoiala. Dar cand observi ca sunt mai multi de aceeasi parere, e clar : e o realitate.
Cred ca ar trebui sa ma opresc intai, sa apas pe maner, apoi sa intru. Eu am obiceiul sa intru cu totul, deodata, dand navala...